În 2011, Joey La Neve DeFrancesco lucra de aproape patru ani la un hotel de lux din Providence, Rhode Island (SUA). Plătit cu doar 5,50 dolari pe oră, obligat să facă ture epuizante și să împartă bacșișurile cu managerii, tânărul de 22 de ani a ajuns la capătul răbdării.
„Ne pedepseau și pentru cele mai mici greșeli”, își amintește el. În ziua în care a decis să plece, DeFrancesco și-a făcut intrarea în biroul angajatorilor alături de o fanfară de șapte oameni, potrivit The Guardian.
„Sunt aici să vă spun că îmi dau demisia”, a declarat înainte de a ieși, acompaniat de trompete și scandări de „Joey quits”.
Momentul, filmat și urcat pe YouTube, a devenit viral și are astăzi aproape 10 milioane de vizualizări.
„Nu ne-am gândit că va primi atâta atenție. M-am simțit eliberat. Am întors roata împotriva managerilor”, spune acum, la 36 de ani, DeFrancesco, organizator sindical și muzician la New York.
Departe de a-i afecta cariera, demisia spectaculoasă l-a dus către un nou loc de muncă într-un muzeu. „Incidentul nu a fost niciodată o problemă la interviuri. Ba chiar cred că ar putea sta pe CV”, spune el.
Fenomenul, cunoscut ca revenge quitting, câștigă teren. Angajați frustrați își iau adio de la locurile de muncă în moduri virale, iar exemplele abundă. În iulie, preotul Pat Brennan și-a citit demisia sub formă de poem, criticând „enoriași neplăcuți” care răspândesc „bârfe cu buze sfinte”. Platforma Glassdoor a avertizat anul trecut că 2025 ar putea aduce „un val de revenge quitting” pe fondul scăderii satisfacției angajaților.
Un sondaj realizat de compania de recrutare Reed a arătat că 15% dintre britanici au recurs la astfel de demisii, iar președintele James Reed subliniază că rețelele sociale accelerează fenomenul.
Printre cei care și-au spus povestea online se află și Brianna Slaughter, un american de 26 de ani stabilit în Kyoto. După ce un nou manager a început să le monitorizeze obsesiv lecțiile de engleză și să le ceară să-și acopere tatuajele, Slaughter a decis să plece.
„Plângeam în fiecare noapte”, povestește ea. Ultima picătură a fost un salariu lunar de doar 100.000 yeni (circa 500 de lire). Într-un clip vizionat de 1,2 milioane de ori, Slaughter i-a spus managerului: „Două luni? Ești norocoasă dacă îți dau două săptămâni. Ți-am dat două ore, dragă. Plec acum.”
Demisia virală i-a adus un nou drum.
„Am câștigat 7.000 de dolari pe TikTok în luna în care am renunțat”, spune Slaughter, care acum trăiește din crearea de conținut și sfătuiește alți expați.
Sondajele arată că tinerii sunt cei mai înclinați spre astfel de gesturi: 26% dintre britanicii între 18 și 34 de ani au demisionat în astfel de moduri, față de doar 8% dintre cei de 45-54 de ani.
Administrația Trump vrea să reducă aparatul administrativ federal cu 300.000 de angajați
Avertisment pentru angajații de la birouri: „Vom avea nevoie de mai puțini oameni”