Uniunea Europeană riscă o capcană majoră în ceea ce privește războiul cu Rusia

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Avertisment pentru Europa după succesele Ucrainei: Dronele nu sunt o „armă-minune”. Iluzia care i-ar putea servi Rusiei.

Entuziasmul provocat de succesele obținute de Ucraina cu ajutorul dronelor riscă să ducă statele europene din NATO la o concluzie periculoasă: că aceste arme relativ ieftine pot înlocui navele militare, aviația, artileria și forțele terestre. Dronele au devenit indispensabile pe câmpul de luptă, dar nu pot câștiga singure un război, avertizează o analiză publicată de POLITICO.

Autoarea analizei, Elisabeth Braw, cercetătoare în cadrul Atlantic Council, susține că dronele sunt prezentate în unele cercuri drept o adevărată „Wunderwaffe” – o armă-minune capabilă să transforme de una singură apărarea unui stat.

„Nu sunt. Dar nici nu sunt simple arme secundare”, se precizează în analiză.

Entuziasmul este alimentat de operațiunile spectaculoase desfășurate de Ucraina împotriva unor ținte aflate la sute sau chiar mii de kilometri de linia frontului.

Forțele ucrainene au lovit recent 14 nave rusești în Marea Azov, printre care 12 petroliere despre care Kievul susține că făceau parte din „flota din umbră” utilizată de Moscova pentru transportul petrolului și eludarea sancțiunilor.

Comandamentul ucrainean al sistemelor fără pilot susținea atunci că 35 de petroliere, cargouri și nave auxiliare fuseseră lovite în numai 96 de ore.

Dronele ucrainene au atacat, de asemenea, rafinării, terminale petroliere, obiective militare din Crimeea ocupată și nave rusești din Marea Neagră. În iulie, unitățile ucrainene raportau că au lovit în medie aproximativ șase ținte navale pe zi, într-o campanie menită să izoleze Crimeea și să slăbească logistica militară a Moscovei.

Aceste rezultate au întărit ideea că armatele europene ar trebui să investească masiv în drone mici, ieftine și produse rapid, în locul unor platforme militare tradiționale, mult mai costisitoare.

Analiza avertizează însă că această concluzie simplifică excesiv lecțiile războiului.

Hans Granlund, fost ofițer naval suedez și fost atașat militar în Ucraina, arată că operațiunile Kievului au obligat Flota rusă din Marea Neagră să se retragă din vestul bazinului. Astfel, Ucraina a reușit să mențină deschise rutele comerciale civile.

Totuși, Kievul nu a obținut controlul asupra Mării Negre, deoarece nu dispune de o flotă proprie suficientă.

Dronele pot lovi, supraveghea, perturba logistica și provoca pierderi disproporționate unui adversar. Nu pot însă transporta singure trupe și echipamente, apăra permanent rutele maritime sau ocupa și menține un teritoriu.

În regiunea Mării Baltice, spre exemplu, statele NATO trebuie nu doar să poată lovi navele rusești, ci și să transporte militari, muniții și provizii către Finlanda și țările baltice. Pentru aceste misiuni sunt în continuare necesare nave, avioane, vehicule blindate și personal militar.

„Sigur, poți provoca daune dureroase agresorului, dar dronele singure nu vor aduce victoria”, avertizează analiza.

Alianța Nord-Atlantică recunoaște rolul decisiv al noilor tehnologii. La summitul NATO de la Ankara, secretarul general Mark Rutte a anunțat lansarea inițiativei „NATO Drone Edge”.

Statele aliate urmează să investească peste 40 de miliarde de dolari, în următorii cinci ani, în capacități de combatere a dronelor și să pregătească de cinci ori mai mulți operatori până la sfârșitul anului 2027.

Planul arată însă tocmai limitele acestor arme: fiecare nouă tehnologie determină apariția unor contramăsuri.

Sistemele de bruiaj, armele cu laser și cele cu microunde de mare putere ar putea neutraliza, în viitor, roiuri întregi de drone la costuri mult mai mici. Pentru alimentarea unor asemenea arme energetice sunt necesare însă platforme mari și stabile, inclusiv fregate și alte nave militare.

O analiză academică publicată de revista „International Affairs” ajunge la o concluzie similară: simpla achiziționare în masă a dronelor nu reprezintă o strategie. Acestea trebuie integrate într-o rețea comună cu forțele terestre, navale și aeriene, cu sisteme de comunicații, inteligență artificială și structuri de comandă adaptate.

Viceamiralul Ewa Skoog Haslum, șefa operațiunilor militare comune ale Suediei, susține că dronele trebuie să devină o componentă firească a întregului sistem militar: senzori, purtătoare de armament și mijloace logistice.

Ea avertizează însă că armatele nu pot produce milioane de drone pentru a le depozita pe termen lung. Ritmul evoluției tehnologice este atât de rapid, încât echipamentele riscă să fie deja depășite în momentul în care ar trebui folosite.

Ideea că dronele ieftine fac inutile fregatele, avioanele de luptă, sistemele antiaeriene sau forțele terestre reprezintă „o narațiune periculoasă”, avertizează analiza.

Dronele sunt o parte esențială a războiului modern, dar trebuie integrate într-un ansamblu care include arme tradiționale, sisteme digitale și metode eficiente de combatere a tehnologiilor adversarului.

În cazul în care încrederea exagerată în drone îi va determina pe liderii europeni să renunțe la investiții militare legitime, concluzionează autoarea, „va exista un singur câștigător: Rusia”.

Disputa dintre războiul bazat pe tehnologie și abordarea militară tradițională a devenit vizibilă inclusiv în conducerea Ucrainei.

Fostul ministru al Apărării, Mykhailo Fedorov, a promovat extinderea producției de drone, digitalizarea armatei și utilizarea datelor pentru identificarea și lovirea țintelor. El a intrat însă în conflict cu fostul comandant-șef Oleksandr Sîrski, criticat pentru o abordare mai rigidă și pentru tacticile considerate tradiționale.

Fedorov a fost îndepărtat în cadrul remanierii guvernamentale din iulie, iar demiterea sa a declanșat proteste în mai multe orașe ucrainene. Câteva zile mai târziu, la 22 iulie, Volodimir Zelenski l-a demis și pe Sîrski, numindu-l în locul său pe generalul Mykhailo Drapatîi.

Episodul ilustrează dificultatea găsirii unui echilibru între inovația rapidă și capacitățile militare clasice.