Americanii fac cadouri false

Prin urmare, daca excludem ipoteza nebuneasca ca pe Luna ar exista paduri pietrificate – un lucru pe care nici cel mai excentric scriitor de SF nu s-ar hazarda sa si-l imagineze, obiectul in chestiune nu a fost gasit de astronautii de pe Apollo 11, cum s-a crezut pana acum. “Nu valoreaza mai mult de 50 de euro”, a comentat geologul Frank Beunk. Dar atunci cum a ajuns oare intr-unul din muzeele europene cele mai prestigioase?

Piatra a ajuns la Rijksmuseum in 1988, dupa moartea fostului prim-ministru olandez Willem Drees. Facea parte din colectia personala a acestuia si ii fusese donata pe 9 octombrie 1969 de ambasadorul american de la acea vreme in Olanda, J.Williams Middendorf, cu ocazia vizitei “promotionale” in Tarile de Jos a celor trei astronauti de pe Apollo 11, care au adus in dar diferite obiecte luate de pe Luna (numele celor cinci protagonisti ai “intrigii internationale” apar pe biletul care insoteste roca).

• Uniunea Europeană trebuie să se protejeze, nu să se decupleze de China
• Ultimul „naș” mafiot al Italiei, în comă ireversibilă

Primele dubii cu privire la autenticitatea pietrei facute cadou olandezilor au aparut in 2006, atunci cand aceasta a fost prezentata publicului larg pentru prima oara, in cadrul unei expozitii. Un expert in zboruri spatiale a atras atentia ca majoritatea “cadourilor lunare” facute de americani la circa o suta de natiuni nu provin de pe Apollo 11, ci din misiuni succesive. Venind insa din colectia particulara a unui fost prim-ministru, nimeni n-a vrut sa-i puna la indoiala provenienta, chiar daca cercetatori de la Free University din Amsterdam au declarat ca “se vede cu ochiul liber” ca piatra respectiva nu provine de pe Luna.

Contactat de jurnalistii olandezi, fostul ambasador Middendorf, aflat la pensie in Rhode Island, a declarat ca dupa 40 de ani nu-si aduce aminte toate detaliile, dar este sigur ca roca i-a fost incredintata de Departamentul de Stat SUA. Ce se va intampla cu piatra? “O vom pastra ca pe o curiozitate”, a declarat Xandra van Gelder, purtatoarea de cuvant a muzeului.

Sursa: Corriere della Sera

CITESTE SI:

40 de ani de la aselenizare