Prima pagină D:News

Bucurestii subt Guvernul Vremelnicesc (I). Cutremure, incendii, epidemii si tentative de asasinat

Redactia Descopera.ro | 10.09.2009 | ● Vizualizări: 319
Bucurestii subt Guvernul Vremelnicesc (I). Cutremure, incendii, epidemii si tentative de asasinat     Bucurestii subt Guvernul Vremelnicesc , Bucuresti, Emanuel Badescu, istorie, revolutia de la 1948, sfatul domnesc + zoom
Galerie foto (1)

Lucrarea este o premiera absoluta in literatura romaneasca de specialitate: prezentarea exhaustiva a istoriei primului guvern revolutionar romanesc, din iunie-septembrie 1848. Este rezultatul unei cercetari minutioase referitoare la primele trei luni ale Revolutiei de la 1848 din Tara Romaneasca.

Este rezultatul unei cercetari minutioase referitoare la primele trei luni ale Revolutiei de la 1848 din Tara Romaneasca. Autorul a cercetat presa vremii ("Vestitorul Romanesc", "Pruncul roman", "Popolul suveran", "Monitorul roman", zeci de volume de amintiri si memorii, cele mai multe publicate in editii singulare in veacul al XIX-lea, nenumarate sinteze realizate de istoricii nostri in diferite perioade ale secolului trecut.

In final, Emanuel Badescu a reusit sa reinvie evenimentele de la 1848, zi dupa zi, aproape ora dupa ora, transformand istoria acelor zile intr-un remarcabil text, care se citeste pe nerasuflate si care, in plus, e doldora de informatii, majoritatea inedite. Fapt si mai interesant, autorul, incearca sa dea un raspuns unui sir de intrebari suspendate pana astazi.

Cu greu poate fi imaginat un decor mai potrivit pentru desfasurarea unor evenimente revolutionare de factura romantica decat capitala Tarii Romanesti. La 23 ianuarie 1838, un cutremur de lunga durata cauzase stricaciuni de-o asemenea amploare, incat urmarile lui au dainuit aproape un sfert de veac. Au fost subrezite atunci majoritatea constructiilor "de zid", fapt ce a determinat Sfatul Orasenesc - dupa un deceniu de gandire - sa porunceasca sfarsitul caramizilor subtiri, propunand inlocuirea acestora cu doua tipuri mai groase si mai bine arse.

Insa, exact in anul luarii acestei decizii, s-a produs o alta catastrofa, care a obligat Sfatul Orasenesc sa interzica folosirea stufului si a sindrilei la acoperirea caselor. In seara zilei de 23 martie 1847, cand toata suflarea ortodoxa din Bucuresti petrecea de Sfintele Paste, a izbucnit cu furie "Focul cel Mare".

De la mahalaua Sf. Dumitru, favorizate de-un vant puternic care, din fericire pentru restul orasului, a batut intr-o singura directie, flacarile s-au intins pana la primele cocioabe ale mahalalei Delea Noua, cale de peste 3 km distanta de casele Druganescu, de unde pornisera. Au ars atunci, dupa statistica "Foii Ofitiale": 13 biserici si 1.798 case, fiind si 13 morti. Dupa alte surse: 1.248 case, 770 pravalii, 5 hanuri si 12 biserici. Sultanul a donat 5.000 de galbeni, iar tarul, 3.000 de galbeni, sume care abia au acoperit pagubele catorva negustori. Angajat inca din 6 mai 1847 sa intocmeasca un plan de sistematizare, maiorul Borroczyn se afla, dupa un an, la primele masuratori.

Asadar, in anul 1848, Bucurestii se infatisau ca dupa un bombardament masiv: ce nu ruinase cutremurul parjolise focul... Ca si cum nu ar fi fost de-ajuns, la 19 februarie 1848, Dambovita a inundat un sfert din oras, aproape doua saptamani locuitorii sinistrati traind, de teama hotilor, pe acoperisurile caselor, iar inceputul revolutiei a coincis cu o epidemie de holera, care a staruit pana catre finele lunii iulie. Acestei realitati cenusii conturate cu negru de fum, tarismul ii adaugase o puzderie de umbre miscatoare: agenti specializati in manipularea intrigilor si zvonurilor, al caror scop unic era construirea pretextelor pentru interventia armata.

Citeste articolul integral pe Ziarul de Duminica.



CITESTE SI:

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI