Ursii polari nu ar trebui sa se lupte cu cei bruni!

In cazul unei lupte serioase, ursul polar porneste din start cu dezavantajul unui craniu mai delicat si fragil, care nu poate suporta socuri puternice si nici nu ofera forta muscaturii de care beneficiaza ursul brun.

Pentru inceput, cercetatorii au simulat pe calculator craniile de urs brun si urs polar, estimand si comparand grosimea si densitatea oaselor, precum si forta muscatorii, alaturi de stresul suportat de craniu in momentul unei muscaturi foarte puternice. Asa a reiesit faptul ca ursul alb nu beneficiaza de o muscatura la fel de puternica ca a rivalului sau de la latitudini mai sudice.

Surpriza in randul lumii stiintifice a fost cu atat mai mare, cu cat se stie ca ursul polar este singurul urs complet carnivor, celebru pentru ferocitatea sa. Reversul medaliei se prezinta sub forma dietei sale alcatuita exclusiv din carne moale si grasime de foca si morsa. Acest tip de dieta a dus, in timp, la formarea unei muscaturi relativ slabe comparativ cu talia colosala a ursului polar.

Uriasii albi s-au pierdut, intre timp, si molarii macinatori, prezenti la ursii bruni, care mesteca radacini si rod oase cu ajutorul lor. Aceste trasaturi adaptive milenare nu-i pot ajuta pe ursii polari, fortati sa supravietuiasca intr-un mediu arctic care se incalzeste rapid, datorita efectului de sera.

Pe de alta parte, ursii bruni mananca orice, de la reni si bizoni, pana la pesti, iarba, ciuperci si fructe de padure. Ca o culme a ironiei, ursii polari au evoluat rapid din ursii bruni in intervalul ultimului milion de ani, si sunt fortati sa dispara inaintea rudelor lor cu blana bruna.

Sursa: DiscoveryNews