Un nou material pentru computerele viitorului
Cum vor fi computerele viitorului? Greu de spus, având în vedere viteza cu care apar noi şi noi descoperiri de materiale pentru realizarea componentelor electronice. Potrivit studiului publicat de curând de cercetătorii elveţieni în revista Nature Nanotechnology, molibdenita, sulfură naturală de molibden, are însă avantaje semnificative atât faţă de un material tradiţional cum este siliciul, cât şi faţă de materialele din noua generaţie, precum grafenul. Potrivit cercetătorilor, utilizarea molibdenitei va permite construirea unor componente de dimensiuni mai mici şi extrem de eficiente. "Este vorba despre un material bidimensional, foarte subţire şi uşor de utilizat pentru nanotehnologii. Are un potenţial real în construcţia de tranzistoare foarte mici, de LED-uri şi celule solare", a comentat Andras Kis, unul dintre autorii studiului.
Care sunt avantajele specifice ale noului material comparativ cu siliciul? În primul rând, este vorba de un material mult mai puţin voluminos, care permite realizarea de plăci extrem de subţiri, garantând totuşi un flux adecvat de curent electric. De exemplu, într-o plăcuţă de doar 0.65 nanometri de molibdenită, electronii sunt liberi să se mişte ca într-una de 2 nanometri de siliciu (1 nanometru corespunde unei miliardimi dintr-un metru). În plus, molibdenita este cu adevărat eficientă şi va permite realizarea unor tranzistoare care consumă cu până la de 100.000 de ori mai puţină energie.
Iata care sunt şi "plusurile" molibdenitei faţă de grafen,
considerat unul dintre materialele cele mai promiţătoare pentru
nanotehnologiile viitorului: pentru construirea unui cip, adică a
unui ansamblu de "întrerupătoare" electronice, este necesar ca
electronii în material să poată fi izolaţi în benzi de energie
foarte bine determinate; dar grafenul nu este dotat cu aceste benzi
de energie, care trebuie introduse în mod artificial în faza de
construcţie, spre deosebire de structura cristalină a molibdenitei,
care posedă în mod natural respectivele niveluri energetice.
Sursa: Galileo