Lup marsupial/tigru tasmanian: noi dezvăluiri despre o specie dispărută

Lupul marsupial, o specie australiană dispărută, numită şi
tigrul tasmanian, avea, în ceea ce priveşte „echipamentul” de
vânătoare, mai multe asemănări cu felidele (tigri, lei pantere)
decât cu canidele precum lupul şi câinele dingo, arată studiul
publicat în Biology Letters.

Studiindu-i scheletul, oamenii de ştiinţă de la Universitatea Brown
au stabilit că acest animal era un prădător solitar, care obişnuia
să îşi pândească şi surprindă prada.

• Cum s-a adaptat Securitatea în anii ’70 și ’80: „Nu trebuie să avem deținuți politici. Să-i…
• Cel mai mare caz de spălare de bani din Singapore

„Deşi nu există nici o îndoială că dieta lupul marsupial a fost
similară cu cea a lupilor de azi, nimic nu ne asigură că aceste
două specii de animale vânau în acelaşi mod,” a afirmat Borja
Figueirido, cel care a condus echipa de cercetători de la
Brown.

Comparându-l cu alte animale precum puma şi jaguarul, oamenii de
ştiinţă au observat că lupul marsupial putea să îşi rotească
membrul anterior astfel încât să atace şi să o doboare întocmai ca
felidele.

Spre deosebire de această specie, câinii dingo şi lupii nu au
capacitatea de a efectua această mişcare, fapt care a dus, se pare,
la vânătoarea în haită, folosind ca armă principală viteza şi
fugărind prada pe distanţe lungi.

Totuşi, acesta nu e o regulă absolută: nu toate felinele vânează în
acelaşi mod (gheparzii, de pildă, îşi urmăresc prada în viteză),
după cum nu toate speciile de canide vânează în haită (de exemplu,
vulpile stau la pânda şi atacă prin surprindere).

Coroborând informaţiile, cercetătorii consideră că lupul
marsupial ar fi vânat într-un mod complex, printr-o strategie ce
aminteşte atât de vulpe, cât şi de felide.

Lupii marsupiali populau cândva Australia, dar numărul lor a începu să scadă
încă de acum 40.000 de ani, după ce oamenii s-au stabilit pe acest continent. Acum
4.000 de ani, când au fost aduşi câinii dingo, numărul lupilor
marsupial a scăzut dramatic.

În cele din urmă ei au fost izolaţi pe insula Tasmania, un loc
unde nu existau câini dingo. Din nefericire, în secolele XIX-XX
vânarea excesivă, încurajată de recompense, a dus la distrugerea
acestei specii.

ltimul exemplar cunoscut, numit „Benjamin”, a fost capturat în
1933 şi trimis la Grădina Zoologică Hobart, unde a trăit trei ani.
Animalul a murit pe 7 septembrie 1936, probabil din cauza
neglijenţei, fiind îndepărtat din mediul său natural şi expus
vremii capricioase din acea perioadă: temperaturi ridicate ziua şi
foarte scăzute noaptea.

Sursa: BBC