Maimuţele rhesus au o formă de conştiinţă de sine nerecunoscută până acum

Studiul său, publicat în jurnalul Biology Letters al Royal
Society, poate ajuta la clarificarea problemelor de conştiinţă de
sine ale bolnavilor de autism, schizofrenie, Alzheimer şi ale
persoanelor cu handicap de dezvoltare.

Maimuţele rhesus au fost folosite de-a lungul timpului în studii
medicale care au produs descoperiri importante pentru oameni:
vaccinurile împotriva turbării, variolei, poliomielitei,
medicamentele pentru bolnavii de HIV/SIDA, analiza celulelor stem
şi a structurii genomului.

• Cercetătorii testează pentru prima dată pe oameni o tehnică de resetare celulară
• De ce unii oameni reacționează mai bine la medicamentele pentru obezitate?

Conform declaraţiilor lui Couchman, studiile anterioare
au dovedit faptul că maimuţele rhesus dispun de metacogniţie, adică
posedă capacitatea de a-şi conştientiza stările mentale, la fel ca
delfinii. Cu toate acestea, maimuţele nu se recunosc în
oglindă, condiţie care ar susţine teoria de mai sus dacă ar fi
îndeplinită. În cazul oamenilor, autonomia personală este strâns
legată de conştiinţa de sine şi derivă din monitorizarea corelaţiei
dintre intenţii, percepţii şi funcţiile senzoriale şi de
motricitate.

Datorită rezultatelor studiilor anterioare referitoare la
metacogniţie, Couchman consideră că, deşi nu se recunosc în
oglindă, maimuţele rhesus ar putea dispune de o altă formă de
conştiinţă de sine. El a efectuat un studiu pentru a verifica dacă
maimuţele rhesus dispun de autonomie personală, adică dacă înţeleg
că unele acţiuni reprezintă consecinţe ale intenţiilor proprii.

Pentru a verifica acest lucru, el a ales 40 de studenţi de la
Universitatea din Buffalo şi 4 masculi rhesus. Sarcina tuturor a
fost să plimbe cursorul cu un joystick pe un ecran pe care mai
exista un alt cursor, menit să distragă atenţia prin respectarea
parţială a indicaţiilor jucătorului. S-a urmărit măsura în care
participanţii au reuşit să identifice cursorul pe care îl dirijau,
cel care le respecta mişcările. La sfârşitul studiului, rezultatele
au arătat că toţi participanţii au fost capabili să identifice
cursorul activat de ei.

Cercetătorul spune că acest prim studiu care
demonstrează că o specie care nu a trecut „testul oglinzii” este
conştientă de acţiunile sale ar putea face lumină în cazul
oamenilor cu probleme de conştiinţă de sine.

Recunoaşterea în oglindă se întâmplă mai târziu în cazul
bolnavilor de autism şi niciodată în cazul celor cu retard mintal,
Alzheimer sau schizofrenie. Couchman declară ca este posibil ca
testul recunoaşterii în oglindă să nu fie unul imperios necesar
pentru dovedirea conştiinţei de sine, explicând că aceşti pacienţi
ar putea avea probleme cu procesarea unor informaţii perceptuale
sau cognitive.

Cercetarea în domeniul psihologiei a impus concluzia ca
autonomia sinelui necesită un organism activ care are dorinţe, face
planuri şi îndeplineşte acţiuni. Conceptul autonomiei de sine e
important în studiul cogniţiei sociale, raţionamentului moral şi
psihopatologiei datorită impactului asupra intenţiei, conştiinţei,
responsabilităţii, dorinţei şi dezvoltării.

Couchman a declarat că autonomia de sine joacă un rol vital în
dezvoltarea cognitivă datorită legăturii sale cu metacogniţia,
primul pas al cunoaşterii de sine şi al înţelegerii stării mentale
a altor persoane. Aceste abilităţi le dau oamenilor senzaţia că
sunt entităţi separate de lumea care îi înconjoară şi le permit să
interacţioneze în mod inteligent cu alte persoane şi cu mediul
înconjurător. Dacă maimuţele rhesus se recunosc ca indivizi
care provoacă anumite acţiuni, atunci probabil că înţeleg că sunt
entităţi separate de mediul care le înconjoară.

Sursa:
Physorg