Încrucişarea între speciile de hominide străvechi ne-a făcut mai rezistenţi la boli

Cercetătorii de la Universitatea Stanford, SUA, au căutat indicii referitoare la încrucişarea dintre specii, pornind de la cunoştinţele despre genomul a două specii de hominide, omul de Neanderthal şi omul din Denisova, care au trăit în Eurasia în acelaşi timp cu specia Homo sapiens.

Omul din Denisova este o specie de hominid preistoric, descrisă anul trecut pe baza unor resturi fosile, găsite în peştera Denisova din Siberia. Analizele au arătat că vestigiile aveau vârsta de cca. 40.000 de ani.

• Cercetătorii au observat pentru prima dată cum este eliminat „gunoiul” din creierul uman
• Câți bani primesc rușii care se oferă voluntari pe frontul din Ucraina?

Cercetătorii ştiau deja că aproximativ 4% din ADN-ul oamenilor de Neanderthal şi până la 6% din ADN-ul omului din Denisova sunt prezente în AND omului modern.

Acest studiu a analizat un grup de gene numit HLA clasa I, ce ajută sistemul imunitar să se adapteze pentru a face faţă noilor patogeni care ar putea provoca diferite infecţii.

Cercetătorii au regăsit una dintre aceste gene, HLA-B*73, în genomul omului din Denisova, care s-a împerecheat cu oamenii (Homo sapiens) care, plecând din Africa, au ajuns în Asia de Vest. Această variantă este rară în rândul populaţiilor moderne din Africa, dar este frecvent întâlnită la persoanele din Asia de Vest.

Aceste gene străvechi HLA s-au multiplicat în rândul populaţiilor moderne, fiind întâlnite la mai mult de jumătate din eurasiaticii de astăzi.

Pentru Homo sapiens, care, părăsind Africa, pătrunsese într-un mediu nou şi fusese astfel expus la noi agenţi patogeni, dobândirea acestor gene, de la specii deja adaptate la patogenii respectivi, a fost un avantaj evolutiv.

Oamenii de Neanderthal au pierit în urmă cu aproximativ 30.000 de ani. Aceştia, ca şi omul din Denisova, au avut un strămoş comun cu oamenii moderni, strămoş care a trăit în urmă cu 400.000 de ani.

Dar cele două specii înrudite au fost eclipsate de oamenii moderni, când aceştia au început să se extindă în Asia şi Europa, în urmă cu 65.000 de ani.

Între oamenii din specii diferite au avut loc, cu siguranţă, împerecheri, aşa cum arată dovezile ADN, dar nici cele mai recente descoperiri nu arataă care a fost natura acestor relaţii – dacă au fost violente sau consensuale, de scurtă durată sau pe termen lung. E posibil ca asemenea legături să nu fi fost foarte frecvente, dar ele au jucat un rol esenţial în evoluţia omului modern.

Laurent Abi-Rached, conducătorul studiului, speră ca viitoare cercetări să clarifice rolul pe care l-au jucat genele asociate cu imunitatea în protejarea descendenţilor acestor cupluri, dar şi în apariţia bolilor autoimune cu care se confruntă oamenii în ziua de azi.

Studiind moştenirea genetică lăsată de strămoşi în corpurile noastre, ar putea fi descoperite noi căi de tratare a bolilor moderne – un domeniu nou de studiu, al cărui potenţial îi incită pe cercetători.

Sursa: AFP