Zburatoare imperfecte

Avand in vedere ca pasarile de astazi au evoluat in timp, din animale care nu puteau zbura, teoria conform careia inaripatele nu sunt optimizate pentru zbor devine viabila.

Printr-un studiu indelungat, cercetatorii Universitatii Portland au ajuns la concluzia ca astazi, pasarile sunt in continua evolutie si nu sunt deloc perfecte.

• Șeful Meta va avea în curând propria clonă digitală bazată pe Inteligență Artificială
• Cea mai bătrână gorilă din lume în captivitate și-a sărbătorit ziua de naștere la Zoo Berlin

Alti cercetatori, suedezi de aceasta data, de la Universitatea Lund, au confirmat aceasta teorie dupa ce au urmarit diferite specii de pasari. Mai exact li s-a testat viteza lebedelor, gastelor salbatice, ratelor, flamingilor, pescarurilor, pelicanilor, ciorilor si vulturilor.

Plaja de viteza incepe la 18 mile pe ora si se termina cu 51 de mile pe ora. Comparand aceste viteze cu masa corporala si portanta aripilor au ajuns la concluzia ca pasarile sunt departe de performantele avioanelor, din cauza diferentelor mari intre caracteristicile de zbor ale speciilor.

Pasarile par a se supune trasaturilor speciilor din care fac parte si stramosilor lor, in loc sa se supuna strict legilor aerodinamicii asa cum fac aparatele de zbor. Spre exemplu, lebedele, gastele si ratele – inrudite fiind apartin aceleasi familii aerodinamice, in timp ce vulturii, ulii si soimii apartin unei alte familii aerodinamice.

Aceste argumente sustin faptul ca pasarile de astazi sunt cel mai bun rezultat al evolutiei stramosilor lor, dar totodata sunt si in continua perfectionare. Fenomenul este asemanat teoriei Reginei Rosii a lui Lewis Carrol: Regina Rosie alearga doar ca sa ramana pe loc, iar pasarile par a face acelasi lucru – sunt intr-o continua evolutie dar nu li se permite ajungerea la perfectiunea aerodinamica.