Urmele de celule roşii prezervate în timp reprezintă aşadar cea mai veche mostră de sânge din lume, precum şi un nou capitol în dosarul elucidării celei mai vechi crime din istorie.
Din momentul în care cadavrul lui Oetzi a fost descoperit accidental de nişte turişti, cercetătorii au reuşit să stabilească cauzele fiziologice ale morţii sale, alături de compoziţia ultimei mese pe care a mâncat-o înainte de a fi ucis de săgeata care i-a străpuns spatele. În decursul lunii februarie, anul curent, o echipă de cercetători din cadrul Eurac Institute for Mummies and the Iceman din Bolzano, Italia, a publicat genomul complet al lui Oetzi.
Conform unui studiu ulterior, rana din spatele lui Oetzi conţine hemoglobină, o proteină prezentă în sânge, dar despre care se credea că nu poate rezista fără să se descompună, pentru o perioadă atât de mare de timp.
Profesorul Albert Zink, coondonatorul studiului, împreună cu o echipă de oameni de ştiintă din cadrul Universităţii din Darmstadt, s-au folosit de un dispozitiv numit microscop cu forţă atomică, studiind cu ajutorul lui secţiuni subţiri de ţesut desprinse din zona de pătrundere a săgeţii.
Dispozitiv are un vârf de metal, cu o grosime de numai câţiva atomi; acesta a fost aplicat pe suprafaţa ţesutului şi a rezultat astfel o imagine tridimensională de o rezoluţie extraordinar de mare.
Confirmarea mostrelor de globule roşii s-a făcut cu ajutorul unei tehnologii specializate, bazate pe laser, denumită spectroscopie Raman, iar rezultatele au confirmat prezenţa hemoglobinei şi a fibrinei.
„Deoarece fibrina este prezentă în răni proaspete, după care se degradează rapid, teoria conform căreia Oetzi ar fi murit la câteva zile după ce a fost lovit de săgeată nu mai poate fi susţinută în prezent.”, susţine profesorul Zink.
Sursa: BBC News