5 metode ODIOASE de tratament folosite în trecut de medici – FOTO
În istoria medicinei au existat numeroase metode de tratament, pe care specialiştii de astăzi le-ar considera ca fiind de-a dreptul barbare. De la eliminarea hemoroizilor cu ajutorul unor vătraie încălzite şi până la gustarea urinei, pentru a determina de ce boală suferă o anumită persoană, doctorii (dacă, într-adevăr, îi putem numi aşa) încercau absolut orice le trecea prin minte, în speranţa de a-şi vindeca pacienţii.
Iată care sunt 5 dintre cele mai dureroase tehnici folosite de-a lungul istorie, în domeniul medical:
1. Eliminarea hemoroizilor
Dacă, în momentul de faţă, pacienţii care suferă de inflamarea hemoroizilor îşi pot trata boala folosind creme sau unguente, în trecut această posibilitate nu exista. Pe vremuri, tratamentul consta în introducerea în anusul celui aflat în suferinţă a unui vătrai bine înroşit în foc. Astfel, atunci când obiectul atingea hemoroizii pacientului, aceştia erau arşi şi explodau.
Tratamentul hemoroizilor în sec.XII (Foto:weird-diseases.blogspot.com/Brittish Library)
Hippocrate a descris o astfel de procedură în opera sa „Despre hemoroizi”. În acest sens, cunoscutul medic grec sugera că, pentru a trata hemoroizii externi, aceştia trebuie cauterizaţi cu ajutorul unor mici bucăţi de fie înroşit. Pe de altă parte, pentru a distruge hemorizii interni, era indicată introducerea unei ţevi în anusul pacientului, pentru ca, mai apoi, în interiorul acesteia să fie inserat un vătrai, care, împreună cu ţeava, să funcţioneze asemenea unui piston.
2. Eliminarea pietrelor din vezica urinară
Pietrele care apar la nivelul vezicii urinare nu sunt o noutate în lumea medicală. Cel mai vechi caz de acest gen, descoperit până acum, este cel al unei mumii egiptene. În Europa medievală, boala era atât de des întâlnită, încât apăruseră aşa-numiţii „litotomişti”, care călătoreau de-a lungul şi de-a latul continentului, pentru a trata persoanele aflate în suferinţă. Întotdeauna, ei aveau la îndemână o masă, pe care o foloseau pentru a imobiliza pacienţii care apelau la serviciile lor.
Îndepărtarea pietrelor din vezica urinară, aşa cum era realizată în anii 1800 (Foto:thechirurgeonsapprentice.com/Wellcome Images)
Procedura era incredibil de dureroasă. Bineînţeles, în cadrul acesteia nu erau folosite anestezice sau antibiotice, pentru că atunci ele nu erau încă inventate. De „anestezie” se ocupau, în schimb, patru (sau chiar mai mulţi) bărbaţi, care imobilizau pacientul pe masa de operaţie. Intervenea, apoi, chirurgul, care detecta zona în care se aflau pietrele şi realiza o incizie deasupra anusului, pentru a le scoate la suprafaţă.
3. Tratamentul împotriva bâlbâielii
În secolele XVIII-XIX, cea mai întâlnită metodă de a trata problemele de vorbire era hemiglosectomia. Aceasta este o intervenţie chirurgicală ce presupune îndepărtarea unei jumătăţi din limba pacientului.
Instrumente folosite de Johann Dieffenbach pentru realizarea hemiglosectomiei (Foto:cracked.com/A.J. Defehrt)
Tehnica a fost inventată în anii 1850, de către chirurgul german Johann Friedrich Dieffenbach. Acesta era de părere că persoanele care vorbeau nedesluşit sufereau de spasme la nivelul nivelul limbii, care afectau rezonanţa sunetelor în cavitatea bucală. Prin urmare, el considera că pacientul poate scăpa de acestă problemă, după ce i se va tăia o parte din limbă.
4. Prima inseminare artificială
În anul 1884, un cuplu din statul american Philadelphia apela la medicul William Pancoast, pentru a afla motivul pentru care nu puteau să aibă copii. Doctorul a aflat că bărbatul care venise să-i ceară ajutorul era steril şi, prin urmare, a încercat orice metodă pentru a-l ajuta.
Dr. William Pancoast (Foto:scopeweb.mit.edu)
Niciuna dintre tehnicile utilizate de Pancoast nu s-a dovedit a fi eficientă. În cele din urmă, medicul s-a gândit să o examineze pe femeie şi, în timp ce aceasta se afla pe masa de operaţie, a folosit o seringă pentru a injecta în vaginul acesteia sperma pe care tocmai el o produsese. După 9 luni, femeia a născut un băiat, pe care bărbatul din Philadelphia l-a recunoscut apoi ca fiind al său.
5. Diagnosticarea bolilor cu ajutorul urinei
În trecut, când medicii nu dispuneau de tehnologia pe care noi o folosim astăzi în procesul de diagnosticare a bolilor, ei apreciau simptomele analizând gustul urinei pacienţilor. De exemplu, ei susţineau că o persoană suferă de diabet, dacă urina lui are un gust dulce.
Schemă folosită în Evul Mediu pentru analizarea urinei (Foto:libguides.brooklyn.cuny.edu)
Pe baza experienţei acumulate în timp, medicii au realizat o schemă, în care este descrisă legătura dintre culoarea, gustul şi mirosul urinei şi o anumită boală. Această metodă de diagnostic a fost folosită până în secolul al XIX-lea, când în domeniul medicinei au fost introduse analizele realizate cu ajutorul substanţei chimice.
Sursa: cracked.com
Vă mai recomandăm şi: Peste 80 de lilieci ”reabilitaţi” au fost eliberaţi în Grădina Botanică din Bucureşti – VIDEO
Parbrizul îngheţat ar putea fi ceva de domeniul trecutului în curând, datorită unui nou material