5 lovituri de stat celebre. Cum a devenit Augusto Pinochet dictator cu ajutorul CIA

De la Napoleon până la Pinochet, aici sunt cinci lideri care au detronat regimuri existente şi s-au descurcat singuri de pe o zi pe alta.

• Un cap-trofeu vechi de secole din Peru dezvăluie cum se raportau comunitățile antice la dizabilități
• Această creatură asemănătoare unui păianjen se târa pe pământ acum 100 de milioane de ani

Napoleon Bonaparte

Imediat după întoarcerea din faimoasa campanie militară egipteană din octombrie 1799, Napoleon Bonaparte a început să fie intrigat de prăbuşirea celui de-al cincilea membru directoral care conducea Franţa.

Folosind o combinaţie de propagandă, intimidare şi mită, el a sperat să convingă legislatura să îl pună la conducere. Însă camera deputaţilor l-a acuzat de abuz, a strigat „jos cu dictatorul” şi l-a răpit din cameră, dar acestea aranjase deja să câştige prin convingerea trupelor să elibereze terenul şi după a convins un grup mic de legislatori să anuleze directoratul şi să-l propună pe el pentru al treilea membru al Consulatului.

Devenind rapid primul consul, Napoleon a completat consolidarea de putere în 1804, când s-a încoronat singur împărat.

Francisco Franco

Când o coaliţie de stânga a câştigat alegerile spaniole din februarie 1936, generalului Francisco Franco i s-a oferit un post în Insulele Canare.

Pe 18 iulie, Franco a înaintat un manifest prin care implora armata să distrugă guvernul democratic. Cum garnizoanele armatei din Spania i-au ignorat apelul, el a zburat în secret din Insulele Canare până în Morocco, Spania, unde răscoala începuse cu o zi mai devreme, şi a condus trupele staţionate acolo.

Lovitura de stat a fost un succes parţial. Într-un final, totuşi, a ieşit victorios. Cu sprijinul fasciştilor, monarhilor şi Bisericii Catolice, „El Caudillo” a putut  să conducă drept dictatorul Spaniei până la moartea sa din 1975.

Muammar al-Gaddafi

Născut într-un cort, Muammar al-Qaddafi a crescut dezgustat de monarhia libiană şi galeriile sale western. Juniorul ofiţer de armată, în vârstă de 27 de ani, a decis să-şi mărească puterea pe 1 septembrie 1969, în timp ce regele Idris era plecat în afara ţării.

Conducând vehicule militare în Tripoli şi Benghazi, el şi aproximativ 70 de conspiraţionişti au luat prin surprindere palatul regal şi alte clădiri cheie ale guvernului, au tăiat căile de comunicare şi au pus sub arest mai multe oficialităţi.

Idi Amin

Idi Amin a trecut prin mai multe grade militare pentru a ajunge generalul principal al Ugandei. Deşi iniţial a fost un aliat al preşedintelui Milton Obote, care a condus ţara către independenţă în 1962, cei doi bărbaţi au început să nu mai aibă încredere unul în celălalt.

Când era gata să plece la o conferinţă din Singapore, Obote a ordonat în secret arestarea lui Amin. Intenţia acestui complot a ajuns la urechile lui Idi, care a răspuns în 25 ianuarie 1971 – în timp ce Obote era încă plecat – prin mutarea trupelor în Kampala.

În ciuda promisiunii de a readuce democraţia, autointitulatul „Ultimul Rege al Scoţiei” urma să conducă Uganda. După ce a fost detronat de Uganda şi de soldaţii tanzanieni, Amin şi-a trăit restul vieţii în Arabia Saudită.

Augusto Pinochet

Cu o carieră de ofiţer militar, Augusto Pinochet a fost numit capul armatei chiliene în aproximativ acelaşi timp în care s-a alăturat complotului CIA împotriva omului care l-a promovat, preşedintele Salvador Allende.

Pe 11 septembrie 1973, o navă Cchileană a trecut prin portul din Valparaiso, în timp ce tancuri şi trupe avansau către palatul prezidenţial din Santiago.

Conducând atacul dintr-un post de comandă suburban, Pinochet a ordonat ca două avioane de luptă să lovească palatul. În timp ce flăcările se înălţau spre cer, soldaţii au luat cu asalt clădirea, fapt care l-a determinat pe Allende să se sinucidă decât să abandoneze.

Sursa: History