O afecţiune psihologică îi făcea pe membrii regalităţii să creadă că sunt făcuţi din sticlă

Familia sa a întrebat-o pe prinţesă care este motivul pentru acest comportament, iar ea a explicat că a făcut o descoperire remarcabilă. Prinţesa susţinea că a înghiţit în copilărie un întreg pian făcut din sticlă. Ea susţinea că acesta se află intact în interiorul său şi s-ar sparge la mişcări bruşte. 

History notează că fixaţia stranie a lui Amelie nu era una necunoscută. Prinţesa urma o tradiţie a regilor şi nobililor care credeau că părţi sau întreg corpul era realizat din sticlă fragilă. Cunoscută cu denumirea de ”halucinaţia sticlei”, maladia psihologică a apărut încă din perioada Evului Mediu şi a încetat să existe la sfârşitul secolului XIX. A fost atât de cunoscută încât apare menţionată în Anatomia Melancoliei, lucrare realizată de Rene Descartes, Denis Diderot şi Robert Buton în 1621.

• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma
• Prima „hartă biblică” încă influențează modul în care percepem granițele

Primul pacient care a suferit de această halucinaţie şi probabil cel mai cunoscut este regele Carol al VI-lea (1368-1422), care a preluat tronul Franţei la vârsta de 11 ani. În 1392, acesta a suferit o criză psihotică (ce este considerată primul simptom al schizofreniei) care a dus la episoade violente, perioade de inerţie şi confuzie pentru întreaga sa viaţă. 

Acesta a ajuns la concluzia că întregul său corp era făcut din sticlă. Pentru a preveni ”spargerea” sa, Carol stătea nemişcat nenumărate ore, învelit în straturi de pături groase. Iar atunci când se mişca avea o îmbrăcăminte specială ce includea coaste din fier care îi protejau organele din sticlă. 

În următorul secol, halucinaţia s-a răspândit la curţile regale, în mănăstiri şi universităţile din Europa. Conform cercetătorului Gill Speak, care a realizat o lucrare pe acest subiect în 1990, medicii din secoul XVI spun povestea unui rege anonim care nu credea că este om, ci o vază din sticlă. 

Regele îşi petrecea mare parte din timp întins într-un pat din paie care să-l protejeze. Medicul bărbatului a ordonat ca patul său din paie să fie incendiat şi uşa camerei să fie închisă. Atunci când acesta a început să bată violent cu pumnii în uşă, medicul s-a întrebat de ce nu se sparge din cauza mişcărilor bruşte. ”Nu cred că sunt o vază din sticlă, sunt cel mai umil om,” striga bărbatul. 

Multe persoane care au suferit de halucinaţia sticlei erau consideraţi oameni inteligenţi. Interesant este însă că în acea perioadă sticla transparentă era o raritate ce se găsea doar la curţile regale. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: