1962, anul în care se încheie colectivizarea în România – 100 de ani in 100 de momente

05 10. 2018, 17:00

This browser does not support the video element.

Colectivizarea trebuia să se realizeze pe baza liberului consimţământ al ţăranilor, însă, în realitate, s-a caracterizat prin abuzuri şi violenţe.
 
La plenara Partidului Muncitoresc Român din decembrie 1961, cu patru luni înaintea încheierii oficiale a colectivizării, Gheorghiu-Dej declara că în perioada maximei terori, în anii 1949-1952, au fost trimişi în judecată 80.000 ţărani, între care şi „ţărani muncitori”, dintre aceştia 30.000 fiind judecaţi în procese publice. Aceleaşi cifre le-a comunicat la Moscova, în octombrie 1961, în cuvântarea ţinută la Congresul PCUS.
 
În realitate, numărul „deviaţioniştilor” era mult mai mare. Potrivit documentellor Procuraturii R.P.R. trimise Comitetului central al PMR în anul 1960, doar între anii 1950-1953 au fost condamnaţi 89 401 ţărani „pentru neîndeplinirea planului de cultură”, ceea ce însemna nepredarea cotelor. Alţi 80.007 de ţărani au fost condamnaţi pentru infracţiuni încadrate în articolul 183/1949: nedezmiriştiri, refuzul de a ieşi la lucru, furtul din avutul obştesc, speculă, practicarea ilegală a meseriilor şi comerţului, precum şi nestropitul pomilor şi viei sau nevăruitul pomilor.
 
O analiză efectuată de Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Sighet asupra a  93.000 fişe matricole penale arată că din totalul sentinţelor emise de tribunalele militare, un sfert (24,9%) erau aplicate ţăranilor. După „originea socială”, 44,9% dintre condamnaţi erau ţărani mijlocaşi, 31% ţărani săraci, 17% chiaburi.
 
Cele mai importante, sugestive, tragice sau fericite momente. Toate sunt cuprinse de agenţia MEDIAFAX în Campania „100 de ani în 100 de momente”, care vă oferă câte un eveniment al fiecărui an din ultimul centenar.