Soldatul american al Armatei Sovietice. Povestea paraşutistului care a ajuns tanchist în Armata Roşie
Joseph Beyrle s-a născut în 1923 în oraşul Muskegon, Michigan. După ce a absolvit şcoala în 1942, a refuzat o bursă la Universitatea Notre Dame, preferând să se alăture armatei şi să meargă la război. După selecţie, Beyrle a fost trimis la Regimentul 506 de Infanterie Aeropurtată. Unitatea sa era specializată în operaţiunile subversive şi în comunicaţii radio, scrie War History Online.
După ce a terminat instructajul care a durat circa 9 luni, Beyrle a fost trimis la Ramsbury, în Anglia. Acolo a participat în două operaţiuni de luptă care aveau obiectivul de aprovizionare al Rezistenţei Franceze.
Pe 6 iunie 1944, Beyrle a făcut parte din Operaţiunea Overlord, dar avionul C-47 în care se afla soldatul a fost atacat lângă coasta Normandiei. Beyrle a fost forţat să sară din avion, în ciuda altitudinii joase de doar 120 de metri. A aterizat cu succes pe acoperişul unei biserici, dar legătura cu ceilalţi paraşutişti a fost pierdută. Acest lucru nu l-a oprit în cercetarea terenului, în ajungerea la destinaţie şi în executarea ordinelor de unul singur.
Joseph Beyrle în 1943. Credit: Wikipedia
Obiectivul principal pe care îl avea unitatea sa era să submineze instalaţia electrică de sub Sainte Marie du Mont. După ce a terminat misunea, Beyrle a efectuat mai multe acte de sabotaj în câteva zile. În timpul unui asemenea act, soldaţii germani l-au capturat.
Germanii nu l-au ţinut la un loc cu ceilalţi prizonieri de război pentru că era considerat periculos. Timp de şapte luni, a fost mutat de şapte ori în înghisori diferite. Beyrle a încercat să scape de două ori, dar fără să reuşească. În a doua încercare, el împreună cu camarazii săi au crezut că au luat un tren spre Polonia, dar au greşit şi au ajuns în Berlin.
Aici, autorităţile germane l-au arestat pe Beyrle şi l-au interogat. Erau sigure că nu este doar un prizonier, ci şi un spion cu o misiune la Berlin. A fost torturat, dar nu a oferit informaţii care să susţină această teorie. Eventual, acesta a fost predat armatei germane pentru că Gestapo nu avea drepturl să ţină prizonieri de război.
Beyrle a fost apoi trimis în lagărul de prizonieri Stalag III-C de lângă oraşul Kostrzyn nad Odra. Noaptea, prizonierii puteau auzi artileria Armatei Roşii. Din nou, Beyrle a decis să scape. La începutul lui ianuarie 1945, soldatul american a reuşit să scape din captivitate.
„Tovarăşul american”
După câteva săptămâni, americanul a întâlnit tancurile sovietice. Pentru a fi identificat, a ţinut un pachet de ţigări Lucky Strike. A repetat sngura expresie în rusă pe care o cunoaştea: „tovarăş american”.
După ce a fost stabilită identitatea sa, Joseph l-a întrebat pe comandantul batalionului de tancuri dacă poate să stea şi să lupte cu ei. După ce a arătat atât de multă tenacitate, a fost acceptat în batalionul sovietic într-un tanc M4 Sherman (fiind tanc de origine americană, trebuia să fie familiarizat cu vehiculul).
La sfârşitul lui ianuarie, batalionul lui Beyrle a eliberat lagărul Stalag III-C din care acesta scăpase recent. Totuşi, la începutul lui februarie, batalionul a fost atacat de bombardiere Ju-87. A fost rănit şi trimis la spitalul din Landsberg an der Warthe (acum oraşul polonez Gorzow Wielkopolski).
Comandantul Jukov a aflat de povestea paraşutistului american şi a decis să viziteze spitalul pentru a-l întâlni. În timpul conversaţiei, Beyrle l-a rugat pe Jukov să-l ajute să se întoarcă în SUA. Jukov a ordonat redactarea unei scrisori oficiale pentru a-i confirma identitatea deoarece soldatul nu avea documente care să ateste că era american.
Credit: Wikipedia
Paraşutistul s-a alăturat unui convoi de camioane care se îndreptau spre teritoriul Uniunii Sovietice, ajungând la Moscova. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să meargă la ambasada americană unde a fost surprins să afle că, pe 10 iunie 1944, fusese declarat mort.
Biserica din oraşul său natal a ţinut o înmormântare pentru el. Deşi identitatea sa a fost confirmată cu ajutorul amprentelor, Beyrle a fost ţinut în custodia autorităţilor americane. Atunci când identitatea sa a fost confirmată, toate suspiciunile au dispărut. Războiul s-a terminat iar Joseph a ajuns acasă.
„Aş avea timp să omor fotograful când mă fotografiază”
În 1994, Beyrle a fost invitat la o ceremonie solemnă dedicată celei de a 50-a aniversări a deschiderii celui de al doilea front în Europa, ceremonie care a fost ţinută la Casa Albă şi la care au participat atât preşedintele american Bill Clinton, cât şi preşedintele Rusiei, Boris Elţîn. În 2004, Joseph a călătorit la Moscova pentru a participa la Parada Victoriei. Povestea sa a fost publicată atât în Rusia, cât şi în Statele Unite.
Joseph Beyrle a murit de infarct pe 12 decembrie 2004. În aprilie 2005, a fost îngropat cu toate onorurile militare la Arlington National Cemetery.
Acesta a avut trei copii, şapte nepoţi şi un strănepot. Unul dintre fiii săi, John Beyrle, a fost ambasador SUA în Rusia din 2008 până în 2012. Privind o fotografie a tatălui său, John a comentat: „O dată l-am întrebat pe tatăl meu la ce se gândea când a fost fotografiat. A răspuns – aş avea timp să omor fotograful când mă fotografiază”.
John Beyrle cu Dmitri Medvedev în 2008. Credit: Wikipedia
În septembrie 2002, Thomas Taylor a publicat o carte despre Joseph Beyrle intitulată ”The Simple Sounds of Freedom”. În 2005, pe peretele bisericii Saint Come du Mont, unde Beyrle a aterizat în 1944, a fost pusă o placă memorială. În acelaşi an, documentarul în rusă ”The American soldier of the Soviet Army” a fost lansat şi în SUA , iar în 2007 a fost publicată o versiune engleză a ”Joseph and His Brothers in Arms”.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Rolul României în Al Doilea Război Mondial. Cum am pierdut Basarabia şi Bucovina – FOTO