Campania dezastruoasă a lui Mussolini în Grecia a arătat incompetenţa liderului şi armatei italiene
Mai mult, eşecul campaniei lui Mussolini a dus la o ruptură între Berlin şi Roma, scrie War History Online.
În ciuda superiorităţii numerice şi a unui element parţial al surprizei, forţele italiene au subestimat dificultatea campaniei şi rezistenţa încăpăţânată a grecilor. De asemenea, incompetenţa liderului de la Roma a deschis drumul pentru dezastru, încurcând şi planurile Axei, mai ales Germaniei, care a trebuit să intervină.
Activitatea militară de la început a Italiei a văzut câteva victorii minore în sudul Franţei, Albania şi Africa de Nord. În toamna lui 1940, Mussolini a căutat să solidifice poziţia Italiei în alianţă, dorind să fie egala Germaniei.
Astfel, şi-a îndreptat atenţia spre Grecia, un stat neutru, mic şi vulnerabil. Atacul a fost lansat pe 28 octombrie 1940. Au folosit teritoriile capturate în Albania pentru a aduce aproximativ 150.000 de trupe în nordul Greciei. De acolo, italienii intenţionau să ajună în Atena.
Mussolini credea că totul se va termina în doar două săptămâni. Totuşi, planul său nu s-a potrivit cu realitatea, lucru văzut chiar de la atacul iniţial. Înfrângerea a venit ca o surpriză completă pentru italieni.
Dificultăţi întâmpinate de italieni. Credit: Wikipedia
Iarna din Grecia anului 1940 s-a dovedit a fi una dintre cele mai reci, cu temperaturi de -20 de grade la altitudine mare în regiunea Epirus, alături de ploi. Trupele italiene nu erau echipate pentru o astfel de vreme. Mai rău pentru italieni, baza de atac, Albania, nu avea infrastructura necesară pentru mobilizări la scară mare.
La începutul lunii noiembrie, rapoartele care ajungeau la Roma indicau mari dificultăţi în transportul unităţilor mecanizate şi artileriei. Drumurile înguste din regiune erau nepotrivite iar la orice ploaie deveneau impracticabile.
De asemenea, portul Durazzo era singurul port albanez capabil să ţină navele de război italiene, dar nu putea face faţă traficului de vapoare, trupe şi echipament.
Greşeala lui Mussolini: propriile convingeri
Mussolini a dispus de 20 de divizii pentru atacul Greciei. Pe 9 noiembrie, forţele italiene intraseră doar 60 de kilometri în teritoriul grecesc şi nu puteau avansa mai mult din cauza rezistenţei grecilor.
După o contraofensivă a grecilor la Korce, care a împins trupele italiene, Mussolini a hotărât ca ofensiva să fie amânată pentru 5 decembrie, atunci când vor ajunge suficiente întăriri.
În ciuda acestor semnale clare că italienii nu se aflau într-o poziţie prea bună, iar grecii opuneau o rezistenţă puternică, Mussolini a rămas încrezător că „armata grecească era deja obosită sau în proces de a fi obosită”. Din nou, convingerile lui Mussolini s-au dovedit incorecte.
În noaptea de 11-12 noiembrie, italienii s-au mai confruntat cu o problemă: britanicii au atacat flota italiană din baza lor din Taranto, sudul Italiei. A fost o lovitură puternică pentru Mussolini care a neglijat vulnerabilitatea celei mai bune părţi din armata sa, marina.
Punând sare pe rană, grecii au mai lansat o contraofensivă în Epirus. În câteva zile, italienii au fost înfrânţi şi împinşi aproape 30 de kilometri dincolo de punctul în care au pornit la graniţa Albania-Grecia.
Astfel, situaţia cu grecii era gravă şi putea deveni chiar dramatică. După acest eveniment, vremea a devenit rea şi a oprit orice activitate, ceea ce era oarecum bine pentru greci, având în vedere nu doar că şi-au apărat teritoriu, ci şi au reuşit să cucerească o parte din teritoriul controlat de italieni.
Trupe greceşti în timpul ofensivei de primăvară. Credit: Wikipedia
Începutul lui 1941 a fost liniştit pe front. Mussolini a mai încercat în luna martie să cucerească Grecia şi chiar a vizitat trupele pentru a le ridica moralul. Desigur, şi această ultimă încercare a eşuat.
Mussolini s-a văzut nevoit să aştepte avansarea trupelor germane. Tot în martie, germanii au trecut Dunărea şi au ajuns în Bulgaria. Pe 10 aprilie, au ajuns în Salonic, iar pe 27 aprilie au ajuns în Atena. Au zdrobit defensiva grecească, iar în timpul acţiunii au scos în evidenţă incapacitatea armatei italiene şi a lui Mussolini.
Astfel, încercarea lui Mussolini de a face din Italia egalul Germaniei a avut efectul invers, iar Aliaţii au profitat de această slăbiciune care a mai ieşit în evidenţă şi în alte situaţii, precum în campania din Africa de Nord şi în invadarea Italiei.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
În urmă cu şapte decenii, italienii îl executau pe ”Il Duce”
Misiunea secretă de a convinge Italia să abandoneze Germania în Al Doilea Război Mondial