Home » Istorie » Regina Olandei care a încercat să încheie o înţelegere cu naziştii pentru a salva un rege al Belgiei

Regina Olandei care a încercat să încheie o înţelegere cu naziştii pentru a salva un rege al Belgiei

Descopera

Publicat: 05.05.2019

Regina Wilhelmina a Olandei a încercat, cu două luni înainte ca cel de-Al Doilea Război Mondial să ia sfârşit, să încheie o înţelegere cu naziştii, cu ajutorul papei Pius al XII-lea, pentru a-l salva pe regele Leopold al III-lea al Belgiei, aflat la acel moment în mâinile germanilor.

Potrivit unor documente nou descoperite, jurnale ale ministrului olandez al Afacerilor Externe, Eelco van Kleffens, Wilhelmina, străbunica actualului rege Willem-Alexander al Olandei, a cerut guvernului, în martie 1945, să analizeze dacă oficialilor de rang înalt nazişti le poate fi oferită o cale de scăpare, în schimbul eliberării lui Leopold al III-lea, potrivit The Guardian, citat de Mediafax.

Citeşte şi Bărbatul născut în România ce a supravieţuit celor două „marşuri ale morţii” utilizate de nazişti pentru exterminare

Citeşte şi Misterul Lacului Toplitz, locul unde s-ar afla posibilele comori ascunse de nazişti. Mulţi şi-au pierdut viaţa aici

Acesta refuzase să plece în exil cu guvernul său în momentul invaziei germane din 1940 şi între timp fusese mutat din castelul regal din Laeken, Belgia, unde era în arest la domiciliu, într-o vilă din Strobl, Austria, unde era păzit de ofiţeri SS.

Regina Wilhelmina, cunoscută anti-nazistă, a plănuit recuperarea regelui după o discuţie cu regina mamă a Belgiei, Elisabeth, care se afla încă la Bruxelles şi se temea că germanii îi vor executa familia în ultimele luni de război.

În cele din urmă, regele belgian şi soţia acestuia, Mary Lilian Baels, o femeie britanică fără titlu nobiliar pe care a cunoscut-o în timp ce era în arest la domiciliu, au fost eliberaţi de trupele americane, care au nimerit accidental peste cuplu, pe 7 mai 1945, în ziua capitulării Germaniei.

Comportamentul lui Leopold în timpul războiului, refuzul de a se alătura guvernului în exil, capitularea armatei belgiene după două săptămâni fără consimţământul miniştrilor de resort, o vizită făcută lui Adolf Hitler la o reşedinţă a acestuia din Alpi au generat speculaţii privind faptul că acesta ar fi fost un simpatizant al naziştilor.

Leopold nu s-a întors imediat în Belgia şi l-a numit pe prinţul Charles, fratele său, drept regent, în timp ce el s-a mutat în Elveţia.

S-a întors în Belgia după referendumul din 1950, în care 72% dintre vorbitorii de flamandă şi 42% dintre francofoni au votat pentru revenirea sa pe tron. Controversele au continuat, au dus la revolte, iar acesta a abdicat în 1951 în favoarea fiului său Baudouin.

A murit pe 26 septembrie 1983, la vârsta de 81 de ani, din cauza unui infarct, iar trupul neînsufleţit a fost aşezat în cripta regală din Laeken, alături de cele ale altor regi belgieni.