50 de ani de la aselenizare. 5 momente terifiante din timpul misiunii Apollo 11

Astronauţii misiunii Apollo 11 au reuşit ceea ce până atunci părea imposibil şi ceea ce de atunci a devenit un prag care trebuie depăşit: aselenizarea. Data de 20 iulie 1969 marchează ziua în care primii oameni au pus piciorul pe Lună. Adesea, în mod just, această reuşită eclipsează efortul depus şi momentele cele mai stresante din timpul misiunii. 

Apollo 11, o cronologie a primei aselenizări

• O fosilă unică, veche de 190 de milioane de ani, rescrie istoria unei specii de dinozaur
• De ce neanderthalienii colecționau cranii cu coarne?

Oamenii de ştiinţă ai NASA şi istoricii pot recrea pas cu pas manevrele efectuate de cei trei astronauţi de la bordul Modulului de Comandă. De aceea, History a compilat o listă cu cinci dintre cele mai periculoase momente ale misunii, care le-au provocat emoţii puternice oamenilor de ştiinţă de la Controlul Misunii din Huston.

1. Ratarea zonei de aterizare stabilite iniţial

Peisajul Lunii tinde să fie destul de accidentat, de aceea, oamenii de ştiinţă de la NASA au trebuit să studieze hărţile selenare pentru a identifica un loc de aterizare pentru Modulul Lunar. 

Apollo 11. Cele mai comune mituri despre aselenizare, distruse

Din cauza unor variabile care au fost trecute cu vederea, Neil Armstrong şi Buzz Aldrin nu au reuşit să ajungă la locul stabilit de NASA, ratând locul de aterizare cu aproximativ 6,5 kilometri. Pentru a adăuga mai multă tensiune situaţiei, după desprinderea de Modulul de Comandă, unul dintre computerele de bord semnala unele probleme cu încărcătura suplimentară, din fericire Huston a aprobat manevrele de aterizare, considerând pericolul minor.

Apropierea de suprafaţa Lunii trebuie să fi fost un moment emoţionant pentru astronauţi, dar, „magia” momentului a fost risipită de faptul că ratarea zonei de aterizare însemna un consum mai mare de combustibil. Totuşi, după ce Armstrong a preluat controlul manual, astronauţii au evitat o tragedie, aselenizând în ceea ce se va numi Tranqulity Base.

2. Pericolul unei explozii la scurt timp după aselenizare

După aterizare, senzorii Modulului Lunar au detectat creşterea presiunii pe linia de combustibil a motorului. Cauza acestei acumulări a fost formarea în interiorul liniei de combustibil, ceea ce cauza încălzirea vaporilor de combustibil de către motorul fierbinte.

O astfel de situaţie a fost luată în calcul de către NASA şi compania care a subcontractat proiectarea şi construirea Modulului Lunar, de aceea, la bordul acestuia a fost instalat un sistem de ventilaţie care să elimine pericolul iminent. Din fericire, până ca instrucţiunile să fie trimise către astronauţi, problema s-a remediat de la sine.

3. Praful selenar, un pericol pentru misiunea Apollo 11

Ratarea locului de aterizare a venit la pchet cu mai multe probleme, printre acestea umărându-se şi posibilitatea ca solul de sub Tranquility Base să nu fie stabil. 

Neil Armstrong, în solul de pe Lună / Credit foto: NASA

Deşi miunile trimise anterior pe Lună, precum misiunea Surveyor, au avut scopul de a obţine informaţii despre condiţiile de la sol, doar primul pas al lui Armstrong a reuşit să spună cu adevărat dacă exista sau nu un pericol pentru Apollo 11.

4. Bacterii extraterestre?

Misunile trimise pe suprafaţa Lunii au stabilit că aceasta nu este habitatul unor forme complexe de viaţă, totuşi, oamenii de ştiinţă care au pregătit aselenizarea au luat în calcul posibilitatea ca la întoarecerea pe Terra, astronauţii să fie gazdele unor germeni extratereştrii.

Pentru a garanta siguranţa lor, dar şi a celulor cu care ar fi intrat în contact, oamenii de ştiinţă au decis punerea în carantină a celor trei astronauţi între 24 iulie şi 10 august 1969.

5. Eşecul total al misunii

Deşi până acum am vorbit de momente şi pericole punctuale, nu trebuie să uităm că din momnetul în care a fost declanşată secvenţa de lansare, până în momentul în care astronauţii au fost eliberaţi din carantină, Apollo 11 a fost într-un constant pericol existând o multitudine de variabile care nu au putut fi luate în calcul şi care ar fi condus la rezultate tragice.

Preşedintele Richard Nixon i-a primit pe astronauţii Apollo 11, la întoarcerea de pe Lună/ Credit foto: NASA

Tocmai din această cauză, consilierii preşedintelui Richard Nixon au pregătit două versiuni ale discursului pe care acesta ar fi trebuit să îl susţină. Evident, discursul nu a fost rostit, dar a fost păstrat pentru a aduce aminte de ricurile explorării spaţiale şi ale misiunii Apollo 11 şi aselenizării.

Citeşte şi:

Oamenii care au lansat misiunea Apollo 11

Femeile datorită cărora s-au obţinut programele spaţiale de succes ale NASA