Statuile de pe Insula Paştelui au fertilizat solul din jurul lor. Descoperirea dezminte teoriile clasice

Insula Paştelui, Rapa Nui în limba nativilor, găzduieşte unele dintre cele mai faimoase artefacte din lume: monoliţii sculptaţi pentru a avea feţe umane. Un studiu recent a demonstrat că aceste statui aveau atât o funcţie ritualică, cât şi una practică. Mai exact, roca vulcanică din care acestea erau sculptate creştea fertilitatea solului, notează Science News.

Analizele de sol indică faptul că monoliţii creşteau conţinutul de fosfor, dar şi de alte minerale al zonelor unde erau amplasaţi. În mostrele studiate, arheologii au descoperit rămăşiţe microscopice de plante care indică existenţa unor culturi de bananieri, cartofi dulci, taro sau dovlecei, explică arheologul antropolog Sarah Sherwood, de la University of the South (Sewanee), Tennesse, Statele Unite ale Americii.

• O descoperire unică, veche de 9.500 de ani, dezvăluie o perspectivă rară asupra ritualurilor străvechi
• Analizele ADN arată cine ar fi fost ultimul șaman siberian

În mod tradiţional, istoricii au teoretizat faptul că populaţiile de pe insulă care au îngropat statuile plănuiau să le mute în altă locaţie de pe insulă şi, ulterior, le-au abandonat. Oamenii de ştiinţă au observat că zonele din care erau extrase rocile pentru statui şi în cele în care acestea erau amplasate prezentau o productivitate agricolă crescută, chiar dacă pe o arie restrânsă, 800-1000 de metri. 

Teoriile clasice despre monoliţi explică faptul că populaţiile polineziene de pe Insula Paştelui au intrat în colaps în jurul anului 1600 din cauza supraexploatării terenului agricol, iar un astfel de studiu evidenţiază erorile pe care o astfel de teorie le prezintă.

Citeşte şi: