Kurt Lewin, psihologul care a arătat că mediul modelează comportamentul la fel de mult ca personalitatea

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Ideea că mediul în care trăim ne influențează comportamentul pare astăzi aproape evidentă. La începutul secolului XX însă, ea era departe de a fi acceptată de majoritatea psihologilor. Iar unul dintre psihologii care au schimbat radical această perspectivă a fost Kurt Lewin.

Născut în 1890, în ceea ce este astăzi Polonia, și format în Germania înainte de a emigra în Statele Unite, Lewin a fost unul dintre primii cercetători care au susținut că psihologia nu trebuie să rămână doar o disciplină teoretică, ci trebuie să ajute la rezolvarea problemelor reale ale societății.

Cea mai cunoscută idee a sa poate fi rezumată într-o formulă simplă, devenită clasică în psihologie: B = f(P, E). În traducere, comportamentul (Behaviour) este rezultatul interacțiunii dintre persoană (Person) și mediul (Environment) în care aceasta se află.

Astăzi pare o afirmație evidentă. În anii 1930 însă, era o schimbare radicală de perspectivă.

Nu putem înțelege un om fără să înțelegem lumea din jurul lui

Înaintea lui Lewin, psihologii explicau comportamentul în principal prin personalitate, instincte sau trăsături individuale.

Lewin a propus o idee diferită. El considera că oamenii nu pot fi înțeleși izolat, ci numai în raport cu ceea ce a numit „spațiul de viață” (life space) – ansamblul relațiilor, influențelor sociale, experiențelor și contextului în care se află la un moment dat.

Din această perspectivă, aceeași persoană poate reacționa foarte diferit atunci când mediul se schimbă.

Nu înseamnă că personalitatea nu contează, ci că ea interacționează permanent cu contextul. Un mediu cooperant poate favoriza comportamente constructive, în timp ce unul ostil sau toxic poate modifica radical felul în care oamenii gândesc și acționează.

Experimentul care a schimbat modul în care privim liderii

Lewin nu s-a limitat la teorie. În 1939, împreună cu colaboratorii săi Ronald Lippitt și Ralph White, a realizat unul dintre cele mai influente experimente din istoria psihologiei sociale.

Mai multe grupuri de copii au fost puse să desfășoare aceleași activități, însă fiecare grup era condus într-un stil diferit. În grupurile conduse autoritar, liderul lua toate deciziile. Copiii deveneau mai agresivi sau, dimpotrivă, pasivi și dependenți de prezența acestuia.

În grupurile conduse democratic, unde liderul încuraja participarea și colaborarea, creativitatea și satisfacția erau considerabil mai ridicate, iar activitatea continua eficient chiar și în absența conducătorului.

În grupurile conduse într-un stil permisiv (laissez-faire), în care liderul intervenea foarte puțin și lăsa aproape toate deciziile în seama grupului, rezultatele au fost cele mai slabe: lipsă de coordonare, frustrare și productivitate redusă.

Acest experiment a devenit unul dintre punctele de plecare pentru dezvoltarea teoriilor moderne despre leadership și dinamica grupurilor.

Cum se produce schimbarea

Lewin este considerat și unul dintre pionierii studiului schimbării organizaționale.

Modelul pornește de la ideea că schimbarea durabilă presupune mai întâi renunțarea la vechile obiceiuri și convingeri („unfreeze”), apoi adoptarea unor comportamente noi („change”), urmată de consolidarea lor în rutina de zi cu zi („refreeze”).

Deși modelul a fost rafinat și completat de cercetările ulterioare, el continuă să fie unul dintre cele mai citate în literatura despre managementul schimbării.

Omul din spatele efectului Zeigarnik

Numele lui Kurt Lewin este legat și de unul dintre cele mai cunoscute fenomene din psihologia cognitivă.

Într-o cafenea din Berlin, el și studenta sa Bluma Zeigarnik au observat cum chelnerii își aminteau cu precizie comenzile doar atât timp cât acestea nu fuseseră încă plătite. După plecarea clienților, informația părea să dispară aproape instantaneu.

Lewin a intuit că fenomenul merită investigat, iar Zeigarnik l-a transformat într-un experiment de laborator publicat în 1927.

Așa a luat naștere ceea ce avea să fie cunoscut drept efectul Zeigarnik, unul dintre cele mai influente fenomene din istoria psihologiei cognitive, chiar dacă interpretarea sa a fost nuanțată de cercetările recente.

O idee care continuă să influențeze știința

Una dintre cele mai importante contribuții ale lui Lewin a fost schimbarea perspectivei asupra psihologiei. A mutat accentul de la întrebarea „Cum este omul?” la o întrebare mai complexă: „În ce context se află omul?”

Astăzi, psihologia socială, studiul organizațiilor, managementul echipelor și numeroase cercetări despre comportamentul colectiv continuă să pornească de la această idee simplă: oamenii nu pot fi înțeleși fără mediul în care trăiesc.

„Nu există nimic mai practic decât o teorie bună.” (Kurt Lewin)

Știați că?

Formula B = f(P, E) este una dintre cele mai cunoscute ecuații din psihologie și exprimă ideea că comportamentul rezultă din interacțiunea dintre persoană și mediul în care aceasta se află.

Experimentul lui Lewin despre stilurile de leadership, publicat în 1939, este considerat un reper în studiul dinamicii grupurilor și al conducerii organizațiilor.

Modelul Unfreeze – Change – Refreeze este folosit și astăzi în managementul schimbării, deși numeroși autori l-au completat și adaptat în ultimele decenii.

Observația făcută de Kurt Lewin într-o cafenea din Berlin a inspirat cercetarea Blumei Zeigarnik, publicată în 1927 și devenită unul dintre cele mai cunoscute experimente din psihologia cognitivă

Surse:

https://www.verywellmind.com/kurt-lewin-biography-1890-1947-2795540

https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2444569X16300087

https://www.britannica.com/biography/Kurt-Lewin

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum poate fi liniștită mintea? Cinci metode susținute de cercetările din psihologie și neuroștiințe

Trădarea într-o relație poate declanșa reacții similare celor asociate traumei psihologice. Psihologia explică de ce este atât de greu să pleci

Poți fi perfect politicos cu cineva pe care nu îl respecți deloc. Psihologia spune de ce!

De ce credem că „nu iese fum fără foc”? Explicația psihologică pentru unul dintre cele mai vechi proverbe