Întâlnirea de la Malta, momentul cheie de dinaintea începerii Revoluţiei române din decembrie 1989

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

La 30 de ani de la întâlnirea Bush-Gorbaciov, desfăşurată pe crucişătorul sovietic Maxim Gorki, una dintre întrebările rămase fără răspuns este dacă, în discuţiile lor, liderii celor două superputeri s-au referit explicit la Nicolae Ceauşescu sau România. Avea semnale Ceauşescu că urmează să fie debarcat? Aceasta este întrebarea dintr-un material al campaniei Revolutions realizate de Mediafax.

La 13 noiembrie 1989, Nicolae Ceauşescu fusese informat de Departamentul Securităţii Statului că, la întrunirea şefilor de stat şi de guvern din ţările membre NATO, s-a hotărât repartizarea problemelor României către Franţa, urmând ca situaţia din ţara noastră să fie subiect al discuţiilor Mitterrand-Gorbaciov. Înainte de întâlnirea de la Malta, liderul sovietic avusese discuţii la 25-26 noiembrie 89 cu preşedintele francez, urmate la 1 decembrie de întâlnirea cu Papa Ioan Paul al II-lea, la Vatican.

Într-un articol dedicat summit-ului de la Malta şi publicat pe site-ul Asociaţiei Europeane de Studii Geopolitice şi Politice (www.aesgs.ro), istoricul Constantin Corneanu notează: „ dintre cele două superputeri avea să fie relevat preşedintelui Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, la data de 1 decembrie 1989, prin Nota strict secretă cu nr. 0075/989 înaintată olograf de către generalul-colonel Iulian Vlad, şeful Departamentului Securităţii Statului (DSS), care menţiona următoarele:

“O mare greşeală economică şi politică a lui” Ceauşescu

Chestionaţi dacă s-au referit explicit la România sau Ceauşescu în timpul întâlnirii de la Malta, atât Bush, cât şi Gorbacoiv au dat acelaşi răspuns diplomatic : „Nu-mi amintesc”, dar anumite momentele ale întrevederii n-au fost consemnate (fiind „între patru ochi”) şi anumite pasaje înregistrate n-au fost făcute publice încă, conform istoricului Lavinia Betea.

La Congresul al XIV-lea al PCR, Nicolae Ceauşescu nu dădea însă semne că ar fi în pericol, ci din contră, avea comportamentul unui învingător. O spune jurnalistul sovietic Veaceslav Samoşkin, într-un interviu care face parte dintr-o producţie mai largă privind Revoluţia din decembrie 89. Jurnalistul a fost prezent la ultimul congres al PCR, din 22-24 noiembrie 1989, din Bucureşti.

“Alte ocazii erau la congresele la care am asistat, la 2-3 congrese am asistat. Şi îndeosebi la ultimul congres, cel de-al XIV-lea. După congres, la Sala Polivalentă a avut loc o masă festivă, şi noi, corespondenţii, stăteam foarte aproape de masa principală, unde era tot Comitetul Politic Executiv. Şi Ceauşescu arăta atunci ca un învingător, adică s-a simţit că el, uite, a câştigat. Pentru că toată lumea a aşteptat ca el să cedeze puterea lui Nicu Ceauşescu sau, altfel cumva, se va rezolva situaţia. Pentru că tensiunea creştea. (…) Şi în primul rând a fost provocată de situaţia economică, de această politică de a plăti neapărat datoriile externe. O mare greşeală economică şi politică a lui”, a afirmat jurnalistul.

Întâlnirea Bush-Gorbaciov, “o cotitură istorică”

Cert este că, aşa cum reiese din versiunea sovietică a stenogramelor întâlnirii Bush-Gorbaciov, fostul lider sovietic a catalogat întâlnirea ca fiind o „cotitură istorică”, afirmă istoricul Lavinia Betea, într-un articol publicat la 3 decembrie 2009.

“S-au delimitat şi la Malta ? , i-a promis Gorbaciov lui Bush. , i-a răspuns Bush referindu-se la Europa şi numindu-l pe Gorbaciov lor.

De altfel, conform raportului DIE a Securităţii, datat la 2 decembrie 1989, într-un recent interviu Geoge H.W.Bush se referise astfel la România: .

Acelaşi departament raportase la 1 decembrie că, în cadrul consultărilor cu administraţia de la Washington, Guvernele Angliei, Franţei, RFG şi Italiei au insistat pentru . comentase situaţia fostul şef al diplomaţiei, Ion Stoian”, se arată în articolul publicat în cotidianul Jurnalul Naţional de Lavinia Betea.

Epoca de sfârşit a Războiului Rece

Conform istoricului, Constantin Corneanu, întâlnirea de la Malta (2-3 decembrie 1989) s-a desfăşurat în condiţiile unui amplu efort de reconstrucţie a sistemului de relaţii internaţionalle ca efect al politicii de perestroika şi glasnosti (reformă şi transparenţă, n.r.) a lui Mihail S. Gorbaciov. Întâlnirea de la Malta avea să devină, astfel, punctul terminus al unor evoluţii spectaculoase în arena relaţiilor internaţionale din epoca de sfârşit a Războiului Rece.

“În dimineaţa zilei de 2 decembrie 1989, ora 10.00, delegaţia americană a urcat la bordul crucişătorului sovietic Maxim Gorki unde Mihail S. Gorbaciov şi anturajul lui se pregăteau pentru a puncta decisiv în complicatul joc al rivalităţilor dintre superputeri. , mărturisea Serghei Tarasenko cu referire la planurile lui Mihail S. Gorbaciov şi Eduard A. Şevardnadze.

Memorialistica referitoare la acest summit, precum şi stenogramele discuţiilor dintre cei doi lideri, relevă faptul că discuţiile s-au axat pe problematica generată de încheierea tratatelor START şi a celui asupra forţelor convenţionale din Europa în 1990, asupra situaţiei Americii Centrale, a reunificării germane, a controlului armamentelor – cu precădere cel naval.

În cadrul întrevederii dintre cei doi lideri, în particular, aveau să discute situaţia Statelor Baltice (Letonia, Estonia şi Lituania). Secretarul general sovietic a comunicat că sovieticii vor lua în calcul orice soluţie politică care vine în întâmpinarea intereselor reciproce, însă nu va tolera secesiunea în spaţiul URSS. Preşedintele SUA a declarat că americanii nu se vor implica în comentarii în legătură cu acest subiect, deoarece nu dorea să creeze Uniunii Sovietice, însă numai în cazul în care promisiunea repetată a lui Mihail S. Gorbaciov că nu se va face uz de forţă rămâne valabilă.

Discuţiile de la Summit-ul sovieto-american din Malta l-au convins pe Mihail S. Gorbaciov de faptul că , astfel încât şi va fi nevoie de ajutorul Statelor Unite. Referindu-se la ”, Mihail S. Gorbaciov a declarat: . Ghennadi I. Gherasimov, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe sovietic, avea să declare la finalul Summit-ului: . Aleksandr A. Bessmertnîh, fost ambasador al Uniunii Sovietice la Washington şi, mai apoi, Ministru de Externe al URSS, avea să-şi amintească: .

Summit-ul din Malta l-a determinat pe preşedintele Bush să structureze politica externă a Statelor Unite faţă de URSS pe patru principii: .

Referindu-se la Summit-ul de la Malta, Jacques Attali, consilier special al lui François Mitterrand, scria: ”, notează istoricul Constantin Codreanu, în articolul “Summitul de la Malta (2-3 decembrie 1989) şi reconfigurarea sistemului de relaţii internaţionale”, publicat pe site-ul aesgs.ro.