O nouă descoperire sugerează că oamenii ar fi ajuns în Americi cu 20.000 de ani mai devreme decât s-a crezut
Peștera Coxcatlan din Valea Tehuacan a Mexicului este o capsulă a timpului de-a dreptul remarcabilă. Podeaua sa prăfuită este o carte de istorie, iar paginile sale dezvăluie detalii despre hrana și tehnologia folosită timp de mii de ani de locuitorii săi.
Arheologii din SUA și Mexic au început să desfășoară, în sfârșit, săpături în peșteră, folosind tehnici avansate de datare pentru a determina vârsta oaselor de animale îngropate printre cele mai vechi straturi ale adăpostului din rocă.
Rezultatele au fost uimitoare, indicând o prezență umană în zonă cu 33.000 de ani în urmă. Asta înseamnă cu aproximativ 20.000 de ani mai devreme decât sugerează dovezile acceptate în acest moment de comunitatea științifică.
Va fi nevoie de numeroase măsurători cu radiocarbon pentru a putea fi solicitată o regândire completă a prezenței umane în Americi. Însă, rezultatele studiului coordonat de Andrew Somerville, arheolog la Universitatea de Stat din Iowa, SUA, vor contribui în mod semnificativ la dezbaterea actuală privind cronologia migrației umane în inima Americilor.
Un loc cu o biodiversitate semnificativă care a păstrat urme ale prezenței umane timp de mii de ani
„Am fost surprinși să găsim aceste date extrem de vechi în partea de jos a peșterii, iar asta înseamnă că trebuie să aruncăm o privire mai atentă asupra artefactelor recuperate de la aceste niveluri”, a spus Somerville.
Din motive bine întemeiate, Valea Tehuacan-Cuicatlan din sudul Mexicului face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Nu este doar un loc cu o biodiversitate semnificativă, dar climatul său arid a păstrat urme ale prezenței umane timp de mii de ani, astfel că este o destinație prețioasă pentru cercetătorii interesați de răspândirea speciei noastre în Lumea Nouă.
Adăpostul în stâncă al peșterii Coxcatlan este o bijuterie în această comoară arheologică, având straturi adânci de sedimente și condiții aride care oferă o cronologie a activității care se extinde până la cel puțin 11.000 de ani în urmă.
Mai multe oase și femurul unui iepure găsite aici datează din urmă cu 33.000 de ani, o perioadă care nu numai că a precedat toate dovezile actuale ale continentului, dar care avea să fie în curând ruptă de restul lumii din cauza schimbărilor climatice, scrie Science Alert.
Nu este prima descoperire care pune la îndoială cronologia sosirii oamenilor în Americi
„Modificarea cronologiei sosirii oamenilor în America de Nord în urmă cu peste 30.000 de ani în urmă ar însemna că oamenii se aflau deja în America de Nord înainte de Ultimul Maxim Glaciar, atunci când era glaciară trecea prin cea mai gravă perioadă”, a precizat Somerville.
Aceasta nu este prima descoperire care pune la îndoială modelele existente de migrație înainte de era glaciară pe continentul american. Un studiu din 2020 a găsit urme vechi de 130.000 de ani de os de mastodont pe roci din California, astfel sugerând o prezență umană.
Însă, la fel ca în cazul oaselor de mastodont, rămășițele de iepure lasă loc de interpretare. În primul rând, marea întrebare este dacă oamenii au fost cei care au lăsat oasele de iepure în peșteră.
Vă mai recomandăm să citiți și:
Oamenii de știință avertizează că omenirea este mai mult ca sigur sortită pieirii
Arheologii au descoperit când ar fi avut loc cea mai veche ocupare a Americii de Nord