ADN-ul antic oferă indicii despre cum trăiau, călătoreau și interacționau africanii timpurii

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O analiză recentă a unor rămășițe umane îngropate în siturile arheologice din Africa a scos la iveală cel mai timpuriu ADN de pe continent. Acesta spune povestea fascinantă a modului în care oamenii preistorici trăiau, călătoreau pe distanțe mari, dar și multe alte aspecte interesante.

O echipă inter-disciplinară compusă din 44 de cercetători și-a publicat descoperirile într-un articol intitulat „Ancient DNA reveals deep population structure in sub-Saharan African foragers”.

Lucrarea ce a fost publicată în Nature prezintă descoperirile revelate de ADN-ul preistoric al unui grup de șase indivizi îngropați în Malawi Tanzania și Zambia și care au trăit acum aproximativ 18.000 – 5000 de ani, potrivit EurekAlert.

Vechimea ADN-ului este mult mai mare decât ce se cunoștea

„ADN-ul preistoric este de două ori mai vechi decât ceea ce se cunoștea despre Africa Sub-Sahariană”, spune David Reich, profesor la Universitatea Harvard și investigator pentru Institutul Medical Howard Hughes.

Studiul a mai analizat încă o dată datele publicate despre 28 de indivizi îngropați în diferite situri din lume, obținându-se noi date pentru 15 dintre aceștia. Rezultatul s-a constituit într-un set fără precedent de date ADN pentru vânătorii-culegători din Africa preistorică.

Este dificil de reconstruit moștenirea genetică a acestora din cauza mișcării populației și amestecurilor care au avut loc de-a lungul timpului. Grație acestor date, cercetătorii au putut sublinia schimbările demografice majore care au avut loc acum 80.000, respectiv 20.000 de ani.

Acum 50.000 de ani, oameni din diferite regiuni ale continentului își schimbau permanent locația pentru a dezvolta alianțe sau pentru a găsi noi rute de comerț, pentru a face schimb de informații sau chiar pentru a găsi parteneri sexuali. Această rețea socială i-a ajutat să supraviețuiască și să prospere.

Schimbări culturale dramatice

Una dintre autoarele studiului, Elizabeth Sawchuck, beneficiară a programului de burse post-doctorale Banting, din cadrul Universității Alberta și asistent cercetător la Universitatea Stony Brook  din SUA, spune că o schimbare culturală dramatică a avut loc în timpul acestui interval, pe măsură ce artele simbolice au devenit comune în Africa.

Cercetătorii au presupus multă vreme că această schimbare majoră din înregistrările arheologice de acum 50.000 de ani oglindeau o schimbare în rețelele sociale sau chiar modificări ale mărimii populației. Cu toate acestea, o asemenea ipoteză a fost dificil de demonstrat.

„Nu am putut niciodată demonstra aceste schimbări demografice, până acum”, a spus Sawchuck. „A fost dificil să reconstruim evenimentele unui trecut atât de îndepărtat folosindu-ne de ADN-ul omului din ziua de azi, iar artefactele nu ne pot spune întreaga poveste. ADN-ul preistoric oferă însă o imagine în interiorul acelor oameni, fiind piesa lipsă din acest puzzle”.

Oamenii au învățat să se bazeze unii pe alții în diferite feluri

Mary Prendergast, una dintre autoarele studiului și profesor asociat de antropologie al Universitatea Rice, din Houston, Texas spune că există argumente care să arate că dezvoltarea și expansiunea rețelelor comerciale pe distanțe mari în această perioadă i-a ajutat pe oameni să reziste ultimei ere glaciare.

„Oamenii au învățat să se bazeze unii pe alții în diferite feluri”, a spus aceasta. „Poate că această creativitate și spirit inovator au stat la baza prosperității lor”.

Cercetătorii au putut demonstra că într-o perioadă situată acum 20.000 de ani, oamenii au încetat să se mai deplaseze atât de mult.

„Poate că până atunci, rețelele sociale deja conturate au permis circularea fluxului informațional și a tehnologiilor la un asemenea nivel, nemaifiind nevoie ca oamenii să se miște atât de mult”, spune Sawchuck.

Cine se aseamănă, se adună

„Studiul confirmă un tipar arheologic al comportamentului în timp din estul Africii”, completează Jessica Thompson, profesor asistent de antropologie la Universitatea Yale și unul dintre cercetătorii care au descoperit rămășițele. „La început, oamenii au identificat parteneri pentru reproducere din bazine culturale și geografice diferite. Mai târziu însă, au început să acorde prioritate persoanelor lângă care alegeau să stea, pe un fond cultural asemănător”.

Echipa de cercetare a inclus specialiști din Canada, Kenya, Malawi, Tanzania, SUA, Zambia și multe alte țări. Contributorii esențiali au fost însă custozii unor muzee africane, responsabili cu paza și întreținerea rămășițelor.

Potiphar Kaliba, director de cercetare în cadrul Departamentului din Malawi al Muzeelor ți Monumentelor și membru al echipei de autori ai studiului,  nota faptul că unele din oasele luate ca probe fuseseră excavate acum mai bine de 50 de ani. Cu toate acestea, ADN-ul găsit nu a fost corupt, în ciuda umidității și căldurii de la tropice.

„Asociind artefactele arheologice cu ADN-ul preistoric, cercetătorii au putut pune cap la cap o rețea remarcabilă pentru explorarea preistoriei omului din Africa”, spune John Yellen, director al Programului de Arheologie și Arheometrie din cadrul Fundației Naționale se Științe din SUA. Acesta a fost și unul dintre sponsorii care au stat în spatele acestui proiect de mare amploare.

Vă mai recomandăm și:

Studiul unui ADN antic dezvăluie migrații la scară largă în Britania din Epoca Bronzului

Un studiu recent arată cât de benefică poate fi vânătoarea pentru animalele sălbatice

Reproducerea cu rude apropiate, mult mai rară în preistorie decât în prezent

Originile misterioase ale etruscilor antici, dezvăluite în sfârșit prin dovezi ADN