Istoria populației din Xinjiang, veche de 5.000 de ani, dezvăluită de ADN-ul antic

Xinjiang, în nord-vestul Chinei, se află la o joncțiune importantă între estul și vestul Eurasiei și a jucat un rol important din punct de vedere istoric în schimbul de bunuri și tehnologii între aceste două regiuni de-a lungul Drumului Mătăsii. Este un amestec complex de culturi și populații.

Cu toate acestea, fluxul și amestecul acestor populații diverse în Xinjiang pot fi urmărite mult în trecut. Mumiile din Epoca Bronzului, descoperite în bazinul Tarim, ar fi avut trăsături și textile occidentale, iar descoperirea unor texte din secolul al V-lea ale unui grup lingvistic indo-european dispărut, tochariana, a stârnit un mare interes în rândul arheologilor, lingviștilor și antropologilor.

• Scriitoarea care a semnat „cel mai important roman în limba engleză”
• Evenimentele care au construit România: cum reținem istoria fără să o transformăm într-o listă de date

Acum, o echipă de cercetare, condusă de profesorul FU Qiaomei de la Institutul de Paleontologie și Paleoantropologie a Vertebratelor (IVPP) al Academiei Chineze de Științe, a dezvăluit istoria populației din Xinjiang, China, pe baza informațiilor provenite din 201 genomuri antice din 39 de situri arheologice.

Mumiile din Bazinul Tarim

Populația din Xinjiang din Epoca Bronzului este esențială pentru a înțelege dinamica ulterioară a populației din regiune.

S-a crezut că popularea bazinului Tarim în Epoca Bronzului a fost realizată inițial de către culturi înrudite fie cu populațiile din stepa vestică, fie cu cele din Asia Centrală.

FU și echipa sa au descoperit că primii locuitori din Xinjiang prezentau asemănări genomice cu ambele grupuri, dar se amestecau în linii mari cu o ascendență unică, găsită la mumiile locale din Bazinul Tarim, care s-au dovedit recent a fi legate de o populație de acum 25.000 de ani din sudul Siberiei.

„În total, s-a constatat că populațiile din Xinjiang din Epoca Bronzului conțin componente ancestrale ale populației locale din Bazinul Tarim, amestecate în grade diferite cu trei grupuri din regiunile învecinate: Afanasievo, o cultură de stepă asociată cu indo-europenii, un grup numit Chemurchek, care conținea strămoși din Asia Centrală, și strămoși ai unei populații din Asia de Nord-Est, numită Shamanka”, a declarat profesorul FU, autorul lucrării.

Limbile tochariane, cele mai estice limbi indo-europene

Apariția unui individ cu o ascendență aproape exclusivă din Asia de Nord-Est în nordul Xinjiang în această perioadă indică faptul că aceste populații timpurii ar fi putut fi deja foarte mobile.

Această dovadă se potrivește unui scenariu în care populațiile de stepă, Chemurchek și din Asia de Nord-Est au intrat în regiune și s-au amestecat cu locuitorii existenți, care sunt cei mai apropiați de cele mai vechi mumii din Bazinul Tarim.

Potrivit studiului, publicat în revista Science, în ultima parte a Epocii Bronzului, profilurile genomice existente s-au schimbat pentru a include un aflux al unui grup de stepă vestică mai nou, legat de cultura Andronovo din epoca mijlocie târzie a Epocii Bronzului, precum și un aflux tot mai mare de strămoși din Asia de Est.

În mod interesant, ei au găsit, de asemenea, strămoși ai mai multor indivizi din Epoca Timpurie a Bronzului, identificați drept strămoși de Afanasievo. Această descoperire coroborează o intrare timpurie a acestor indo-europeni, care ar fi putut juca un rol în introducerea limbilor tochariane în Xinjiang, cele mai estice limbi indo-europene înregistrate.

Originea și răspândirea celei mai vorbite familii de limbi

Această dată timpurie ar face ca apariția limbilor indo-europene în Xinjiang să fie aproximativ contemporană cu intrarea lor în Europa de Vest, clarificând originea și răspândirea familiei de limbi cu cel mai mare număr de vorbitori din prezent.

În comparație cu Epoca Bronzului, populațiile din Epoca Fierului au prezentat un aflux crescut de persoane din Asia Centrală și de Est. Spre deosebire de strămoșii din Asia de Nord-Est, prezenți în Epoca Bronzului, strămoșii din Asia de Est care au intrat în Epoca Fierului au prezentat origini diverse.

Apariția în Epoca Fierului a strămoșilor legați de Sakas, o confederație nomadă derivată din popoarele iraniene, ajută la datarea intrării în Xinjiang a unor limbi indo-iraniene precum khotanese, despre care se știe că era vorbită de Sakas, notează EurekAlert.

S-a constatat că acest profil genetic al regiunii din Epoca Fierului, care face legătura între popoarele din stepă, Asia de Est și Asia Centrală, s-a menținut până în Epoca Istorică.

Istoria complexă de la Xinjiang

Analiza mai multor rămășițe, prima raportată pentru Xinjiangul antic, a dat profunzime rezultatelor genetice. Majoritatea indivizilor investigați au avut părul șaten închis până la negru și culoarea ochilor căprui.

Două mumii din bazinul Tarim din Epoca Bronzului, din estul Xinjiang, sunt susceptibile de a fi avut părul brun închis spre negru și pielea mai închisă, în ciuda trăsăturilor lor „occidentale”, iar o a treia mumie mai recentă din Epoca Bronzului târziu a fost susceptibilă de a avea un ton de piele „intermediar”.

„Având în vedere amplele mișcări în cadrul populației, este intrigant să vedem gradul de continuitate genetică care a fost menținut în Xinjiang în ultimii 5.000 de ani”, a declarat profesorul asociat Vikas, primul autor al acestui studiu.

Actuala analiză a ADN-ului străvechi are ca scop stabilirea istoriei complexe a unor locații precum Xinjiang, unde numeroasele interacțiuni dintre diferite grupuri și culturi din trecut îngreunează studiile demografice detaliate.

Vă recomandăm să mai citiți și:

O piscină sacră, aliniată cu stelele, excavată de arheologi. Era piesa centrală dintr-un important complex religios

Arheologii au identificat rolul pe care Stonehenge îl avea în măsurarea timpului

Un mormânt greco-roman care conținea 20 de mumii, descoperit de arheologi

Arheologii au cartografiat capitala antică a Imperiului Mongol și au făcut descoperiri importante