Nabta Playa, lumea pierdută din deșertul Al Wadi Al Gadid
Nabta Playa este unul dintre cele mai vechi situri documentate din perioada egipteană neolitică, situat la vest de Abu Simbel, în deșertul Al Wadi Al Gadid.
În urmă cu 130.000 de ani, deșertul pe care îl vedem astăzi a trecut prin perioade umede care au schimbat peisajul, formând o savană care susținea girafe, bivoli și varietăți de antilope și gazele.
În jur de 9.000 î.Hr., ploile musonice din Africa centrală aveau să inunde podișul și să formeze un lac uriaș, astfel atrăgând nomazii care au pus bazele mai multor tabere sezoniere la maluri. Datele osteologice sugerează că acești oameni au originat din Africa Subsahariană, însă analize făcute la dinți și schelete au arătat posibile indicații nord-africane.
Nabta Playa, un centru ceremonial regional
Până în secolul VII î.Hr., s-au format așezări mai vaste care se susțineau pe tot timpul anului prin săparea de fântâni adânci. Oamenii aceștia trăiau în sate organizate cu colibe așezate linear, aducând oi și capre în regiune pentru prima oară din Asia de sud-vest.
Nabta Playa a devenit un centru ceremonial regional în timpul perioadei de mijloc a Neoliticului, în urmă cu 6100 – 5600 î.Hr., acolo unde oamenii se adunau periodic pentru a desfășura ceremonii în timpul anotimpurilor ploioase. Studiile arheologice au identificat sute de vetre, resturi culturale și numeroase oase de vite care reprezentau bogăția și puterea în rândul oamenilor, potrivit Heritage Daily.
În urma unei secete majore, care a alungat grupurile timpurii din deșert, Neoliticul Târziu a început în jur de 5500 î.Hr. cu un grup nou de oameni numiți Ru’at El Baquar. Oamenii Ru’at El Baquar au dezvoltat un cult al vitelor, despre care unii savanți au sugerat că a fost o evoluție timpurie a cultului pentru zeița egipteană Hathor.
Dispozitive arheoastronomice timpurii?
Începând cu 4.600 î.Hr., structuri megalitice complexe au fost construite în Nabta Playa de oamenii cunoscuți drept Bunat El Ansalm, sau constructorii de megaliți. Aceștia au construit structuri sau tumuli în nămol, unii dintre tumuli având pietre poziționate în formațiuni ovale.
A fost sugerat că formațiunile sunt dispozitive arheoastronomice timpurii, indicând răsăritul anumitor stele și un „calendar circular” care arată direcția răsăritului soarelui la solstițiul de vară. O teorie mai răspândită arată că pietrele erau stele, posibil pentru a reprezenta morții și ar fi funcționat ca o necropolă simbolică.
Există un element astronomic în cadrul structurilor, orientarea repetitivă a megaliților și mormintele umane dinspre regiunile nordice ale cerului dezvăluind o conexiune simbolică față de nord.
Într-un studiu, John McKim Malville, de la Universitatea din Colorado Boulder, SUA, a sugerat că „grupurile de stele orientate spre nord ar fi reprezentat spiritele indivizilor care au murit pe drum sau la nivel local”.
Vă mai recomandăm să citiți și:
Morminte de copii din neolitic, descoperite într-un tumul din Danemarca
Gropile neolitice de lângă Stonehenge erau făcute de oameni, arată un nou studiu
Primele excavări la „Piatra lui Arthur” dezvăluie adevărata origine a monumentului neolitic