Călugării medievali erau „plini de paraziți”, arată un studiu

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

O nouă analiză a rămășițelor din perioada medievală a orașului Cambridge din Anglia de Est arată că, de fapt, călugării augustinieni locali erau aproape de două ori mai predispuși decât populația generală a orașului să fie infectați cu paraziți intestinali.

Acest lucru se întâmpla în ciuda faptului că majoritatea mănăstirilor augustiniene din acea perioadă aveau latrine și instalații pentru spălarea mâinilor, spre deosebire de casele muncitorilor obișnuiți.

• „Procesul maimuţei”. Un profesor a ajuns în faţa judecătorilor pentru că l-a predat pe Darwin
• Diplomatul care a apărat România încă de pe băncile facultății: „Recunoașteți că n-ați auzit niciodată de…

Cercetătorii de la Departamentul de Arheologie al Universității din Cambridge spun că diferența în infecția cu paraziți se poate explica prin faptul că acei călugări care îmbogățeau culturile din grădinile mănăstirii cu propriile fecale sau cu excremente umane sau de porc cumpărate.

Prevalența paraziților la persoane din aceeași comunitate medievală

Studiul, publicat în Jurnalul Internațional de Paleopatologie, este primul care compară prevalența paraziților la persoanele din aceeași comunitate medievală care trăiau stiluri de viață diferite ce ar fi putut afecta riscul de infecție. Populația din Cambridgeul medieval era alcătuită din rezidenți ai mănăstirilor din diferite ordine creștine majore, împreună cu negustori, comercianți, meșteri, muncitori, fermieri dar și studenți de la prima universitate aflată acolo.

Arheologii de la Cambridge investighează mostre de sol prelevate din jurul pelvisului rămășițelor aparținând adulților îngropați într-un fost cimitir aparținând bisericii parohiale Castle precum și din terenul pe care s-a aflat cândva mănăstirea augustiniană a orașului.

Cercetătorii au testat rămășițele de la 19 călugări

Majoritatea înmormântărilor bisericii parohiale datează din secolele XII-XIV și aparțineau în primul rând unor persoane cu un statut socio-economic inferior, în principal muncitori agricoli. Mănăstirea augustiniană din Cambridge era o casă de studiu renumită, cunoscută sub numele de studium generale, acolo unde clerul din Marea Britanie și din Europa venea să citească manuscrise, arată EurekAlert.

A fost fondată în anii 1280 și a funcționat până în 1538 înainte de a suferi soarta majorității mănăstirilor de acel tip din Anglia, care au fost închise ca parte a rupturii lui Henric al VIII-lea de Biserica Romano-Catolică. Cercetătorii au testat rămășițele a 19 călugări din zona mănăstirii și a 25 de localnici din cimitir și au descoperit că 11 dintre călugări (58%) au fost infectați cu viermi intestinali, comparativ cu doar opt dintre orășeni (32%).

Prevalența de 32% a paraziților în rândul orășenilor este în concordanță cu studiile asupra înmormântărilor medievale din alte țări europene, sugerând că acest lucru nu este deosebit de scăzut – ci mai degrabă ratele de infecție în mănăstire au fost remarcabil de ridicate.

„Călugării din Cambridgeul medieval par să fi fost plini de paraziți”

„Călugării din Cambridgeul medieval par să fi fost plini de paraziți”, a spus autorul principal al studiului, dr. Piers Mitchell, de la Departamentul de Arheologie din Cambridge.

„Este prima dată când cineva încearcă să descopere cât de comuni erau paraziții la oamenii care urmau stiluri de viață diferite în același oraș medieval.” Salubritatea standard în orașele medievale se baza pe toaleta de tip hazna: găuri în pământ folosite pentru fecale și deșeuri menajere.

În mănăstiri, totuși, sistemele de apă curentă erau o caracteristică comună, inclusiv clătirea latrinei, dar acest lucru nu a fost încă confirmat la situl din Cambridge, care este doar parțial excavat.

Viermii sunt răspândiți din cauza igienei precare

Nu toți oamenii îngropați în mănăstirile augustiniene erau de fapt clerici, deoarece oamenii bogați din oraș puteau plăti pentru a fi înmormântați acolo. Cu toate acestea, echipa a putut spune care morminte au aparținut călugărilor pe baza rămășițelor vestimentației acestora.

Deoarece viermii sunt răspândiți din cauza igienei precare, cercetătorii susțin că diferența dintre ratele de infectare dintre călugări și populația generală trebuie să se fi datorat modului în care fiecare grup s-a ocupat de deșeurile umane.

„Probabil călugării și-au îngrășat grădinile de legume cu fecale umane”

„Probabil călugării și-au îngrășat grădinile de legume cu fecale umane, ceea ce nu era neobișnuit în perioada medievală, iar acest lucru ar fi putut duce la infecții repetate cu viermi”, a spus Mitchell. Înregistrările medievale dezvăluie modul în care locuitorii din Cambridge ar fi înțeles paraziții intestinali.

John Stockton, un medic din Cambridge, care a murit în 1361, a lăsat un manuscris colegiului Peterhouse care includea o secțiune numită De Lumbricis („despre viermi”), în care încerca să găsească cauzele infecțiilor și în care propunea anumite tratamente.

Totuși, per total, conform cercetărilor, cei îngropați în mănăstirile Angliei medievale au trăit mai mult decât cei din cimitirele parohiale datorită unei diete mai hrănitoare și al igienei care era în general mai bună.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cât de prosperă era regiunea Mării Negre în perioada medievală? Un tezaur de monede oferă răspunsul

Arme explozive în Ierusalimul medieval din timpul cruciadelor. Cum arătau grenadele antice?

Dieta medievală. Ce mâncau bogații și săracii acelor vremuri?

Broșă de aur medievală cu inscripții supranaturale, găsită de un căutător de metale