Carl Jung, fondatorul psihologiei analitice. „Ești ceea ce faci, nu ceea ce spui că vei face”

Părintele psihologiei analitice, Carl Gustav Jung (1875 – 1961) a fost medic, psiholog și psihiatru elvețian, un mare teoretician care și-a concentrat studiul și munca asupra vieții și felului în care oamenii relaționează cu aceasta.

A studiat medicina generală și psihiatria în cadrul Universității din Basel (Elveția), a fost profesor la Facultatea de Medicină din Zurich, medic-șef la clinica psihiatrică universitară Burgholzli, scriitor prolific (a publicat peste 20 de volume cu teme din psihologie, psihiatrie și psihoterapie).

• România și pierderea Dobrogei. Ionel Brătianu: „Soarta Dobrogei nu depinde de stipulațiile păcii de la Bucureşti”
• 165 de ani de la începerea construcţiei Canalului Suez. A scurtat drumul navigatorilor către Europa la…

Pentru munca sa de cercetare în psihologie, Universitatea Harvard i-a acordat în 1936 titlul de cel mai important și eminent om de știință în viață, această distincție alăturându-se multor altora pe care le primise până atunci: doctor onorific din partea Universității Oxford, a două universități din Elveția și a altor trei din India.

Prietenia și despărțirea de Freud

Concentrat în jurul studiului psihoterapiei clinice și a cercetării experimentale și teoretice, Carl Jung este întemeietorul școlii de psihopatologie experimentală (1904), în cadrul căreia a dezvoltat propriile observații și noțiuni în ceea ce privește asociațiile verbale normale și patologice, demența precoce și complexele, potrivit Britannica.

A fost un mare admirator și prieten al lui Freud, empatizând în mod deosebit cu studiile acestuia despre vise și isterie. Legat de vise, și influențat fiind de teoriile lui Freud, Jung considera că ele exprimă ceva, că vin în mintea noastră cu mesaje trimise de inconștient și că visul are puterea de a-i revela omului adevărurile sale interioare, și nu reflecțiile a ceea ce și-ar dori acesta să fie ori să devină.

„Freud era primul om de o importanță reală pe care îl întâlneam”

Între Jung și Freud a existat o colaborare strânsă, își admirau reciproc munca, dar începând cu 1909, relațiile dintre ei se răcesc, în urma unor divergențe de opinii ce aveau, într-un final, să le distrugă prietenia care debutase în 1907, la Viena, cu o discuție care durase nu mai puțin de 13 ore. Mărturii ale prieteniei care i-a legat pe cei doi stau cele 360 de scrisori pe care Jung și Freud și le-au trimis între 1906 și 1913, scrisori publicate mai apoi (1974) la Princeton University Press.

„Ne-am întâlnit la ora unu după-amiaza și am vorbit practic fără pauză, timp de treisprezece ore. Freud era primul om de o importanță reală pe care îl întâlneam… Nu era nimic câtuși de puțin banal în atitudinea lui. L-am găsit extrem de inteligent, uimitor și cu totul remarcabil. Cu toate astea, primele impresii despre el erau încurcate; nu-l puteam descifra”. (Jung și Jaffe, 1965, p.149)

Jung era interesat de mit, vis, legendă și credință religioasă

Scindarea s-ar fi produs odată cu una dintre lucrările lui Carl Jung pe tema căreia s-au iscat discuții ce au scos la iveală păreri total diferite cu privire la natura religiei și a libidoului. Astfel, concepția lui Freud referitoare la libido evidenția faptul că acesta reprezintă un aspect crucial în dezvoltarea personală a individului, în timp ce Jung spunea că elementul central este reprezentat de fapt de inconștientul colectiv unde ideile și imaginile arhetipale ar fi moștenite de la strămoși. Jung era interesat de mit, vis, legendă și credință religioasă, pe care le cataloga expresii ale unor forte psihologice profunde, inconștiente.

Prin urmare, Freud și Jung nu mai consideră justificată prietenia dintre ei și, neinteresați de vreo reconciliere a conflictului, pun punct oricărei colaborări dintre ei.

Ce a însemnat pentru Jung ruptura de Freud?

Carl Jung, fondatorul psihologiei analitice, a devenit responsabil, alături de Freud, de răspândirea ideii că viața interioară a unei persoane merită nu doar atenție, ci și explorare dedicată. Freud, la început mentor al lui Jung, după care rival al său, vedea în mintea inconștientă reprimarea dorințelor ce puteau fi patologizate și tratate. Pe de altă parte, pentru Jung, psihicul era întregul univers mintal al individului, ce cuprindea atât procesele conștiente, cât și cele inconștiente.

Ruptura de Freud a însemnat pentru Jung continuarea pe un drum propriu, elaborând un sistem autonom de gândire, bazat pe reintroducerea spiritului ca dimensiune fundamentală a ființei și pe un ansamblu de concepte noi. În 1935 este ales președintele Societății elvețiene pentru psihologie și domeniile conexe, în 1944 devine profesor de psihologie medicală la Basel, în 1948 se pun bazele unui institut la Zurich care îi poartă numele.

• Jung a creat concepte precum arhetip, inconștientul colectiv, complexul și sincronicitatea.
• O bună parte a muncii sale și-a dedicate-o studiului filosofiei estetice și occidentale, alchimiei, sociologiei, astrologiei, artei și literaturii.
• A fondat școala de psihoterapie care s-a ocupat de Psihologia analitică (sau psihologia Jungiană)
• În timpul căsătoriei, Jung a fost implicat într-o relație extraconjugală. Atât soția, Emma, cât și amanta, Antonia, au murit înaintea lui. Jung le-a scris pe pietrele de mormânt „fundația casei mele”, referindu-se la soție și „mireasma casei mele”, mesaj inscripționat pe piatra funerară a Antoniei, fosta lui amantă.

Citate reprezentative ale lui Jung:

• „Nu sunt ceea ce mi s-a întâmplat, sunt ceea ce aleg să devin!”
• „Cea mai grea povară pentru un copil este viața netrăită a părinților săi.”
• „Nu te agăța de cineva care pleacă, altfel nu vei vedea cine vine.”
• „Tot ceea ce ne irită la cei din jur, ne poate conduce la o mai bună înțelegere a propriei persoane.”
• „Dacă ești o persoană înzestrată, nu înseamnă că ai câștigat ceva, înseamnă că ai ceva de oferit.”
• „Întâlnirea a două personalități este similară cu contactul a două substanțe chimice: dacă există chiar și cea mai mică reacție, ambele elemente se transformă.”
• Singurătatea nu vine din faptul că nu ai oameni în jurul tău, ci din imposibilitatea de a comunica lucrurile ce par a fi importante pentru tine, ori din faptul că insiști asupra unor păreri pe care ceilalți le consideră inadmisibile.
• Depresia este ca o femeie în negru. Când apare, nu o goni. Invit-o înăuntru, oferă-i un loc, trateaz-o ca pe un oaspete și ascultă ce are de spus.
• Visul este o mică ușă ascunsă în cel mai profund și mai intim sanctuar al sufletului, ce se deschide spre acea noapte cosmică primordială care era sufletul, cu mult înainte de a exista ego-ul conștient.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Operațiunea „Suflet Rătăcitor”: încercarea SUA de a folosi războiul psihologic în Vietnam

Cât de multă nevoie au oamenii de conexiuni sociale? O teorie de bază a psihologiei este contestată

Ziua în care s-a născut psihologul care avea să revoluţioneze felul în care gândim

Ce legătura există între atașamentul față de Dumnezeu și suferința psihologică?