O comoară cu alte 5.000 de comori. Cum a fost descoperit mormântul lui Tutankhamon?

Arheologul britanic Howard Carter (1874 – 1939) împreună cu sponsorul lui, Lordul Carnarvon, au descoperit pe 4 noiembrie 1922, în Valea Regilor, la vest de orașul Teba, mormântul faraonului Tutankhamon, mort la 18 ani, mormânt care rezistate neatins timp de aprope 3000 de ani și care fusese ascuns sub aproape 150.000 de tone de roci, deasupra lui aflându-se inclusiv resturile unui alt mormânt. Era strategia vechilor egipteni de a proteja mormintele regilor lor de atacurile jefuitorilor de comori.

„… pe măsură ce ochii mei s-au obișnuit cu lumina, detaliile camerei dinăuntru au apărut încet din ceață. Forme de animale ciudate, statui și aur – peste tot strălucirea aurului. Pentru moment – o veșnicie trebuie să le fi părut celorlalți care se aflau lângă mine – am rămas mut de uimire și când lordul Carnarvon, incapabil să mai suporte suspansul, a întrebat îngrijorat: „Poți vedea ceva?”, tot ce am putut spune a fost „Da, văd lucruri minunate.” (Howard Carter, „The Tomb of Tutankhamen”) 

• Terra Amata, situl arheologic care spune povestea primilor ingineri ai Europei
• Test de cultură generală. Cine au fost druizii?

Deși o descoperire râvnită de-a lungul timpului atât de arheologi cât și de hoții de morminte faraonice, puțini oameni au crezut că poate fi găsit vreodată mormântul lui Tutankhamon, despre care se credea că ascunde comori fabuloase (ceea ce s-a dovedit a fi adevărat). Iar când s-a întâmplat marele eveniment, pe 4 noiembrie 1922, acesta a fost găsit intact, singurul mormânt al unui rege egiptean care fusese descoperit neatins de vreo mână de om timp de 3000 de ani. 

Treptele unei scări care ducea la mormânt

Carter și Carnarvon aveau un istoric mai vechi în ceea ce privește arheologia și cercetările în siturile Egiptului, amândoi având acest microb în sânge, astfel că timp de mai mulți ani colaboraseră împreună. Numai pentru săpăturile dedicate căutărilor mormântului lui Tutankhamon investiseră cinci ani din viață. În noiembrie 1922, cu doar câteva zile înainte de ceea ce se preconiza a fi ultimul an de săpături arheologice în zonă, echipa condusă de Carter a găsit treapta superioară a unei scări care ducea la mormânt. Realizarea i-a revitalizat pe arheologi aceștia continuând să sape neobosiți. O zi după, pe 5 noiembrie, au reușit să dea peste 12 trepte care-și făceau drum mai jos. La capătul lor, muncitorii s-au lovit de o intrare sigilată care prezenta însemnele unei necropole regale, niciun nume nefiind trecut.

După ce i-a transmis marea veste lordului Carnarvon, Carter și ajutoarele sale au continuat să curețe treptele și accesul spre intrare, reușind să dea peste sigiliile care aveau inscripționate pe ele numele faraonului Tutankhamon.

„Cred că în momentul acela nici nu am vrut să spargem sigiliul (n.r. de pe camera interioară a mormântului lui Tutankhamon), pentru că am simțit un sentiment puternic de intruziune care ne stăpânise dintr-o dată. Am simțit că suntem în prezența lui, a Regele mort, și trebuia să-i aducem un omagiu, iar în imaginația mea puteam vedea ușile altarelor succesive deschizându-se una după alta, până la ultima care l-a dezvăluit pe Rege însuși.”

Mormântul lui Tutankamon, profanat de două ori

Imposibilul devenise realitate. În fața lor, se desfășura cel mai râvnit mormânt. Pe 26 noiembrie, Carter și Carnarvon au intrat în prima încăpere a mormântului.

Dar experții egiptologi au descoperit că „drumul” care ducea către încăperea finală, mormântul lui Tutankamon, fusese profanat de două ori de-a lungul timpului, dar asta cu aproximativ 3000 de ani înaintea descoperirii lui Carter.

„Tot ce a trebuit să facem a fost să curățăm sanctuarele ca pe o ceapă, foaie cu foaie, și vom fi ajuns alături de rege.”

În prima încăpere deschisă de Carter, au fost găsite mai multe obiecte prețioase aproape aruncate la întâmplare acolo, probabil de oficialii antici care s-au ocupat de restaurarea mormântului în urma jafului. Dar măreția conținutului a depășit cu mult așteptările lui Carter. Odată cu analizarea mai atentă a încăperii, obiectele prețioase începeau să iasă la lumină, uimindu-l peste măsură pe arheolog. 5000 de comori au fost descoperite în mormântul regelui Tut.

„Am fost de-a dreptul uimiți de frumusețea și rafinamentul artei care ni se înfățișa înaintea ochilor, valoarea și strălucirea obiectelor depășind absolut tot ceea ce se afla până atunci în imaginația noastră. Eram copleșiți.”

Un moment fără precedent în istoria lumii

Mormântul avea patru camere, toate desfășurând în fața ochilor opulența, bogăția de care Tut se bucurase în scurta sa viață, dar care-i asigurau confortul și cinstea chiar și după trecerea lui în neființă. 3000 de ani a stat Tutankamon singur, dormindu-și somnul veșnic în camera sa mortuară în compania unor comori neprețuite (bijuterii, obiecte de mobilier, statui, simboluri, îmbrăcăminte, arme) ce reprezentau, pe lângă valori materiale, semnificații culturale și istorice extrem de importante. Procesul inventarierii tuturor obiectelor a durat câțiva ani. Acestea au fost scoase cu grijă din sanctuarul lor regal, analizate și supuse unor procese de curățire minuțios realizat.

Mormântul cu tot ceea ce conținea reprezenta un moment fără precedent nu doar în istoria Egiptului, dar și în cea universală. Carele, armele, îmbrăcămintea și lucrările de artă reflectau metodele de război folosite de egiptenii antici. Apoi, picturile murale ilustrau credințele religioase, tradiții și obiceiuri.

În inima mormântului se afla cea mai de preț comoară: mumia faraonului. Sarcofagul, care avea aproximativ 5 metri lungime și 3 metri lățime, era făcut din lemn aurit, încrustat cu porțelan albastru, în interiorul căruia se aflau alte trei sicrie, unul în altul. Ultimul sicriu era realizat în întregime din aur și a putut fi deschis abia după un an și jumătate de la descoperirea mormântului.

Tutankhamon a fost un faraon influent

Spre deosebire de multe descoperiri realizate înainte, în Egipt, comorile regelui Tut nu au mai părăsit teritoriul țării. Deși Lordul Carnarvon intenționa să revendice o bună parte din obiectele descoperite, așa cum fusese obișnuit până atunci, autoritățile Egiptului au insistat asupra faptului că toate comorile lui Tutankhamon fac parte din patrimoniul Egiptului și vor rămâne în Egipt. „Decizia noului guvern egiptean de a păstra colecția lui Tutankhamon în țară a fost o declarație importantă de independență culturală”, spunea egiptologul Monica Hanna. „A fost prima dată când noi, egiptenii, am început să avem putere asupra propriei noastre culturi.”

Tutankhamon a fost un faraon influent, restabilind importanța zeilor pe care predecesorul său i-a înlăturat. S-a născut în 1343 î.Hr., a devenit faraon la vârsta de nouă ani, după moartea tatălui său. A fost căsătorit cu sora sa vitregă, Ankhesenamun (fiica a lui Akhenaten și a reginei Nefertiti), cu care a avut doi copii, amândoi morți la naștere.

Autopsia mumiei a arătat că Tutankhamun avea aproape 1,80 m înălțime și a murit la 18 ani. Deși se crede că aceasta a fost omorât, analizele au indicat și faptul că Tut suferea de mai multe boli (scolioză, epilepsie, malformații ale piciorului) cauzate de incesturile practicate în familiile regale egiptene.

Surse:

https://www.nationalgeographic.com/history/article/10-things-to-know-about-the-discovery-of-king-tuts-tomb

https://www.nationalgeographic.com/magazine/article/how-was-king-tuts-tomb-discovered-100-years-ago-grit-and-luck-feature

Vă mai recomandăm să citiți și:

Tutankhamon a locuit, cândva, la Casa Albă

Misterul pumnalului lui Tutankhamon. Este într-adevăr alcătuit dintr-un material extraterestru?

Sute de mumii și piramida unei regine necunoscute, dezgropate lângă mormântul lui Tutankhamon

Mormântul lui Tutankhamon ar putea ascunde o ușă spre locul de veci al lui Nefertiti