Puterile Centrale, șah la regele Ferdinand și regina Maria
Moartea regelui Carol I și urcarea pe tronul României a regelui Ferdinand I a creat numeroase probleme Puterilor Centrale. Dacă în persoana regelui Carol I, Germania avea deplină încredere că îi va susține cauza, nu la fel stăteau lucrurile și în cazul regelui Ferdinand. La Berlin și la Viena era bine cunoscută simpatia reginei Maria pentru cauza Antantei și, din acest motiv, Puterile Centrale au pus în practică o strategie complicată de a-i influența pe monarhii României.
Urcat pe tronul României la 10 octombrie 1914, regele Ferdinand avea de înfruntat vremuri grele.
Războiul ce începuse în vara anului se extindea cu repeziciune, iar presiunile combatanților la adresa României de a intra în război, fie de o parte, fie de cealaltă, sporeau progresiv.
Pentru a se pune la adăpost de toate încercările de a fi influențat, la adăpostul doliului ținut după unchiul său, regele Ferdinand a încercat să se izoleze. Nu a fost însă de ajuns.
Presiunea exercitată de Puterile Centrale la adresa regelui Ferdinand
Puterile Centrale au apelat la toate tertipurile și atuurile de care dispuneau pentru a ajunge la rege și apoi să încerce să îl influențeze.
„Regele, după discursul de la prestarea jurământului, a făcut câteva gesturi ce i-au mai atras simpatia publicului, a dat tradiționala amnistie a tuturor începuturilor de domnie, a dăruit un milion pentru înființarea la Iași a unui orfelinat de fete asemănător azilului Elena Doamna din Bucureşti şi, pe urmă, s-a pus la adăpostul doliului său ca să ducă o viață foarte retrasă şi să scape astfel de solicitările deopotrivă supărătoare ale Puterilor Centrale şi ale Antantei. Dar n-a fost ușor mai cu seamă dinspre partea Germaniei, care nu mai avea siguranța pe care o avea sub Regele Carol, că România n-o va ataca.
Domnul von dem Busche, noul ministru care fusese numit în locul multimilionarului Waldhausen, socotit insuficient de capabil pentru vremuri atât de grele, avea instrucțiuni să se ocupe îndeosebi de Palat şi, prin toate mijloacele, să neutralizeze influența în favoarea Triplei Înțelegeri pe care ar fi putut să o exercite lumea politică şi, mai cu seamă, Regina Maria.
Totul a fost pus în mișcare, relațiile de familie, prietenii vechi, persoanele oficiale, cu fiecare curier veneau scrisori de la Berlin, de la Sigmaringen, de la Coburg, de aiurea, cerând Regelui să se alipească Puterilor Centrale, reamintindu-i originea sa, făcând apel la simțămintele lui, la amintirile lui, la opera unchiului său”, nota I. G. Duca.
Mareșalul von der Goltz se întâlnește cu regele Ferdinand și regina Maria
Germania l-a folosit până și pe bătrânul mareșal Colmar Freiherr von der Goltz, în încercare de a îi influența pe regele Ferdinand și pe regina Maria. Mareșalul german i-a vorbit regelui Ferdinand despre puterea militară a Germaniei și a „invitat” România la o „colaborare” militară. Ferdinand i-a răspuns că atribuțiile sale sunt îngrădite de Constituție și că România va rămâne neutră.
„Când von der Goltz a trecut la Constantinopol să ia în mână conducerea şi reorganizarea armatelor otomane, el s-a oprit în Bucureşti cu însărcinarea să insiste pe lângă Rege ca, cel puțin la primăvară, dacă nu acuma, să iasă din neutralitate şi să-și lege soarta de aceea a puterilor cu care de 30 de ani România trăia în prietenie şi în alianță.
Bătrânul mareșal şi-a făcut datoria cât a putut de conștiincios, a cerut o audienţă Regelui şi Reginei, le-a înfățișat un tablou strălucitor al puterii militare germane, a vorbit cu o încredere oarbă în succesul final al Puterilor Centrale şi a adresat suveranilor români, în numele Împăratului şi al său personal, cuvenita invitare la o colaborare militară. (Era, probabil, sincer căci optimismul cercurilor militare germane a fost până la sfârșit împins până la inconștiență). I s-a răspuns că este imposibil, că ţara se opune, că Regele este fără putere, că atribuțiunile îi sunt îngrădite de constituție, într-un cuvânt că suntem şi vom rămâne neutri.
Von der Goltz, care se vede că nu se aștepta la alte răspunsuri, a rămas destul de mulțumit. Îndeosebi a fost agreabil surprins de conversația cu regina, căci nu i se păruse atât de potrivnică Puterilor Centrale, după cum i se spusese la Berlin”, mai nota I.G. Duca.
Regina Maria, expusă de Petre P. Carp
Inițial, von der Goltz a fost încântat de atitudinea reginei Maria, asta până ce s-a intâlnit cu liderul conservator român Petre P. Carp, care i-a spus mareșalului german să nu aibă încredere în ea, pentru că regina este total de partea Antantei.
„Palatul își jucase deci minunat rolul, au trebuit să se găsească însă oameni politici de-ai noștri ca să denunțe pe Suverani. Scena s-a petrecut în următoarele condițiuni: Von dem Busche a dat la Jockey Club o masă în onoarea lui von der Goltz, la care m-a poftit şi pe mine. (…) Pe când von der Goltz povestea impresiile convorbirii cu Regina, Carp i-ar fi spus: `Nu te încrede în ea. E rusoaică până în fundul inimii. Ți-a vorbit cum ți-a vorbit numai ca să te înșele. Scopul ei e să luăm armele alături de ruşi, face tot ce poate ca să ne ducă acolo`.
Mă întreb şi acuma cum a fost cu putință ca un preşedinte de Consiliu să vorbească astfel unui străin, mă întreb cum poate patima întuneca o minte omenească până la o delațiune vinovată. Nu s-a stins încă în boierimea noastră vechiul obicei de a se plânge străinătății. Carp, la 1914, făcea faţă de Germania de care ținea, ceea ce veacuri de-a rândul boierii noștri au făcut fie cu turcii, fie cu rușii, fie cu ungurii, fie cu polonii”, considera I.G, Duca.
Barbu Știrbey, noua țintă a Puterilor Centrale
Cum reprezentații Puterilor Centrale ajungeau tot mai greu să se întâlnească cu regele și regina României, ambasadorii german și austro-ungar din România făceau tot posibilul pentru a îl influența pe Barbu Știrbey. Era bine cunoscut faptul că acesta avea o influență asupra reginei Maria și a prim-ministrului Ionel Brătianu. Însă, la fel ca regina Maria și ca Ionel Brătianu, Barbu Știrbey năzuia simpatii adânci pentru Antanta, pe care știa să le ascundă pentru a-i deruta pe reprezentații Puterilor Centrale.
„După von der Goltz a venit Principele de Hohenlohe Langenburg, cumnatul Reginei. El a stat mult la Cotroceni și a plecat cu aceleași răspunsuri ca şi mareșalul, poate însă că i se vor fi dat în plus și câteva speranțe pentru viitor. Atâta tot. Neputând vedea prea mult pe rege, știind că regina era oarecum hotărâtă pentru Antanta, toată lumea de străini și de diplomați năvălea la Barbu Știrbey.
Nu era zi fără ca să nu se perinde cel puțin două trei personaje prin modestul şi inesteticul birou al Domeniilor Coroanei! Busche (ambasadorul german din România, n.a.) era nelipsit în anticameră și Czernin (ambasadorul austro-ungar din România, n.a.), fie că era gelos pe colegul său, fie că nu voia să se creadă că legația germană conducea acţiunea Puterilor Centrale la Bucureşti, se credea și el dator să-l invite pe acesta. (…)
Prin influența lui asupra Reginei, prin rudenia lui cu Brătianu, era firesc ca Barbu Știrbey să fie persoana care trebuia în primul rând câștigată. Fără şiretania lui firească s-ar fi încurcat lesne în mrejele ce i se întindeau de pretutindeni. Se strecura însă ușor printre toate greutățile, câteodată numai se văita cu o dulce resemnare de plictiseala unor tari îndeletniciri”, scria I.G. Duca.
Vă mai recomandăm să citiți și:
Xerxes I, regele persan care și-a distrus imperiul
O întâlnire controversată: Regele Ferdinand se întâlnește pe ascuns cu generalul Alexandru Averescu