Sărutul dinaintea morții. Julius și Ethel Rosenberg, primul cuplu de americani executat pentru spionaj

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

La data de 19 iunie 1953, respectiv 17 august 1953, Julius și Ethel Rosenberg, un cuplu de americani cu origini evreiești, au fost condamnați pentru spionaj după ce au fost prinși furnizând autorităților sovietice secrete militare americane, inclusiv informații despre bomba atomică.

Cei doi au fost executați prin electrocutare în interiorul închisorii Sing Sing din Ossining, New York. Până în ultima clipă a vieții lor, Julius și Ethel Rosenberg au refuzat să admită oricare dintre acuzațiile care le-au fost aduse, declarându-se nevinovați chiar și atunci când s-au aflat pe scaunul electric, în secundele dinaintea execuției. Cei doi Rosenberg au fost primii cetățeni americani condamnați și executați pentru spionaj pe timp de pace.

• Previziunea ambasadorului austro-ungar: România va intra în război împotriva Imperiului
• Mumia uimitoare a unei maimuțe din Argentina dezvăluie un ritual bizar

Conform informațiilor prezentate de history.com, Julius Rosenberg, născut în New York la 12 mai 1918, lucrase ca inginer civil în cadrul Corpului de Transmisiuni al Armatei Americane, iar soția lui, Ethel Greenglass, de asemenea născută în New York, la data de 28 septembrie 1915, fusese secretară. Cuplul s-a cunoscut în cadrul unor reuniuni organizate de Young Communist League, în 1939 s-au căsătorit, mai târziu devenind părinții a doi băieți. (În 1945, Julius Rosenberg a fost dat afară din Armată, după ce s-a aflat că mințise în legătură cu apartenența sa la partidul comunist.)

Julius Rosenberg, arestat sub suspiciunea de spionaj în 1950

Cel care i-a introdus în această poveste și care i-a condamnat, indirect, la moarte, furnizându-le date despre armele nucleare, a fost fratele lui Ethel, sergentul David Greenglass, care era angajat pe postul de mecanic la Proiectul Manhattan pentru construirea bombei atomice, mai târziu soții Rosenberg predând aceste informații lui Harry Gold, un curier de origine elvețiană al rețelei de spionaj, acesta transmițându-le mai departe lui Anatoli A. Yakovlev, viceconsulul Uniunii Sovietice la New York.

La 17 iunie 1950, Julius Rosenberg a fost arestat sub suspiciunea de spionaj, după ce a fost citat de sergentul David Greenglass, fratele lui Ethel. Acesta din urmă a mărturisit justiției americane că a transmis la rândul său informații secrete către URSS prin intermediul curierului Harry Gold. Ethel Rosenberg a fost arestată la 11 august 1950. Amândoi, atât Julius cât și Ethel Rosenberg, au fost acuzați că au plasat guvernului sovietic informații strict secrete legate de bomba atomică. Ulterior, David Greenglass a executat 10 ani de închisoare.

Pro și contra

Primul executat a fost Julius Rosenberg. Înaintea momentului final al vieții lor, Julius și Ethel s-au sărutat, scrie The Guardian, în timp ce, în afara camerei în care se afla scaunul electric, rabinul Irving Koslowe putea fi auzit citind Psalmul 23.

Timp de mai bine de doi ani după ce a ajuns în atenția publicului, cazul a devenit ținta multiplelor dezbateri naționale și internaționale, părerile vizavi de vinovăția sau nevinovăția soților Rosenberg fiind împărțite. Unii analiști, mai mult sau mai puțin autorizați, au considerat că Julius și Ethel Rosenberg au fost victimele unor grupări anti-comuniste din Statele Unite ale Americii, protestând împotriva pedepsei cu moartea pe care o primise cuplul și pe care o consideraseră prea dură și neobișnuită, alții (cei mai mulți) agreând decizia justiției și susținând că acuzațiile și condamnarea lor fuseseră pronunțate pe bună dreptate și, de asemenea, fiind de acord cu declarațiile pe care le făcuse președintele Dwight D. Eisenhower, vizavi de sentință, acesta refuzând să invoce clemența executivă pentru cei doi spioni.

Ar fi putut condamna la moarte zeci de milioane de oameni nevinovați

„Pot spune doar că, prin creșterea mare a riscului declanșării unui război atomic, soții Rosenberg ar fi putut condamna la moarte zeci de milioane de oameni nevinovați din întreaga lume. Execuția a două ființe umane este o chestiune gravă. Dar și mai grav este gândul la milioanele de morți ale căror decese ar fi putut atribuite direct faptelor acestor doi spioni”. (…) „Când dușmanii democrației au fost judecați și găsiți vinovați de o crimă la fel de oribilă la fel ca aceea pentru care au fost condamnați soții Rosenberg, când procesele juridice ale democrației au fost folosite la maximum pentru a proteja viețile spionilor condamnați, când, în cea mai solemnă judecată, tribunalele Statelor Unite i-au declarat vinovați și au decis că sentința este corectă, eu NU voi interveni în această chestiune”. (Dwight D. Eisenhower, președintele SUA între anii 1953 și 1961).

Decizia președintelui Eisenhower a fost luată la aproximativ o jumătate de oră după ce Emanuel Bloch, avocatul familiei Rosenberg, i-a adresat un apel spunându-i că lumea ar fi șocată dacă execuția ar avea loc în condițiile în care, declara el, există atât de multe îndoieli în acest caz. Bloch a cerut ca președintele să își facă timp „pentru a lua în considerare această chestiune serioasă”, adăugând că respingerea apelului la clemență ar pune în pericol relațiile Statelor Unite cu aliații săi. „Zeci de milioane de oameni din întreaga lume condamnă condamnarea la moarte”, a încercat el să-și susțină cererea către președinte. „De dragul tradiției, al prestigiului și influenței americane, îndemn la regândirea deciziei în favoarea familiei Rosenberg”.

„Ethel a devenit un simbol al justiției defectuoase”

În cei doar trei ani care au trecut între arestarea și execuția sa, scria Time în numărul din iunie 2021, „această gospodină săracă a trecut de la obscuritate la o figură controversată cunoscută pe plan internațional. Pentru cei de dreapta, era o spioană comunistă care își merita soarta; pentru cei de stânga, o soție nedreptățită care a întruchipat daunele colaterale provocate de isteria maccarthystă. Și, mai mult sau mai puțin la mijloc, a devenit un simbol al justiției defectuoase, soarta ei unindu-i în mod bizar pe Papă, Einstein și Jean-Paul Sartre în condamnarea iminentei sale ucideri, care va lăsa orfani doi copii”.

Ethel, scria Time, a fost întotdeauna văzută fie ca victimă (în măsura în care, dacă știa ce făcuse Julius și totuși refuza să insiste asupra propriei nevinovății, Ethel era o victimă atât a soțului ei, cât și a guvernului american), fie ca martir, ca și cum și-ar fi căutat de bunăvoie moartea pentru a-și dovedi talentele dramatice de actriță care sperase cândva să fie. „Era o femeie matură – cu aproape trei ani mai în vârstă decât soțul ei și cu aproape șapte ani mai în vârstă decât fratele ei mai mic”, declarase judecătorul Irving Kaufman, acuzând-o că s-a implicat pe deplin în problemele de spionaj. „Era un partener cu drepturi depline”.

Din momentul arestării lor în 1950, Ethel și Julius au devenit inseparabili ca „The Rosenbergs”. Președintele Eisenhower i-a condamnat în comun: „Prin fapta lor, acești doi indivizi au trădat, de fapt, cauza libertății”.

„Ethel a fost o ființă umană complexă”

„Dar Ethel pe care am descoperit-o eu”, scrie autoarea articolului publicat de Time, „prin citirea atentă a surselor și din discuțiile pe care le-am avut cu cei care au cunoscut-o, scapă etichetării.

S-ar putea să nu existe un singur cuvânt care să o descrie. Ethel a fost o ființă umană complexă, deși plină de defecte, care s-a confruntat cu un tip de tortură de neimaginat și, pentru mine, apare ca o eroină într-un singur sens: refuzul ei de a fi folosită ca armă în lupta guvernului împotriva comunismului.

Atunci când unii din campania pentru clemență au cerut ca ea, dar nu și Julius, să fie salvată din considerație umanitară pentru ea ca femeie și ca mamă, ea s-a înfuriat pe cei care propun de fapt să ridice un mormânt terifiant în care voi trăi fără să trăiesc și voi muri fără să mor„.

Nu voia să fie cruțată doar din milă pentru că era soție și mamă și nici nu putea accepta că ea era „creierul operațiunii”. Ambele stereotipuri care o prezentau fie ca pe o soție supusă, fie ca pe o soție dominatoare, nu se intersectau cu modul în care s-a luptat toată viața pentru a-și forja propria identitate ca soție și mamă, dar mai presus de toate ca ea însăși, Ethel.

Acum, prin lentila anului 2021, o putem vedea Pe Ethel, în sfârșit, așa cum era. Nici implicată în crimele soțului ei, nici apropiindu-se cu blândețe de moartea ei ca o femeie lipsită de orice putere, ci ca o mamă care a ales cu curaj să moară în loc să trădeze pe cineva și, astfel, a lăsat fiilor ei o moștenire de care să fie mândri.

Surse:

https://time.com/6072014/ethel-rosenberg-revisited/

https://www.britannica.com/biography/Julius-Rosenberg-and-Ethel-Rosenberg

https://www.history.com/this-day-in-history/rosenbergs-executed

https://www.theguardian.com/world/1953/jun/20/usa.fromthearchive

Vă mai recomandăm să citiți și:

SUA știe de ceva timp că există o bază de spionaj chineză în Cuba

Coreea de Nord a eșuat pentru a șasea oară încercând să lanseze un satelit de spionaj

Cercetătorii au proiectat drone din păsări moarte, dispozitive care ar putea deveni instrumente de spionaj

Batoanele de ciocolată care i-au ajutat pe americani în misiunile de spionaj din Al Doilea Război Mondial