Un războinic medieval îngropat cu tot arme și scut a fost descoperit în Germania

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Arheologii din Germania au descoperit mormântul unui războinic medieval franc care a fost îngropat alături de armele și scutul lui în urmă cu mai bine de 1.300 de ani.

Armele includ o spatha, o sabie lungă bazată pe săbii de cavalerie ale Imperiului Roman târziu. Acest războinic medieval pare a fi un bărbat care a murit la o vârstă cuprinsă între 30 și 40 de ani, probabil în secolul al VII-lea, au descoperit arheologii.

Războinicul era îngropat și cu o sabie scurtă pentru tăiere, numită seax, cu lamă de fier și mâner de bronz; un cuțit greu de fier; și o suliță, din care a supraviețuit doar vârful de fier. Au fost găsite și rămășițele unui scut realizat în principal din lemn; doar partea de metal din centru a supraviețuit.

Mormântul unui războinic medieval a scăpat cumva de jefuitori

Echipa a găsit mormântul în iunie, în timpul unei săpături într-un cimitir medieval timpuriu pe care arheologii l-au excavat din martie. Situl se află în orașul Ingelheim, care se află lângă râul Rin și la aproximativ 40 de kilometri vest de Frankfurt, notează Live Science.

Managerul excavării, Christoph Bassler, arheolog la Centrul de Cercetare Kaiserpfalz din Ingelheim, a declarat că un cimitir de acolo a fost folosit aproximativ din secolele al V-lea până în secolele al VIII-lea de către așezările și fermele din apropiere.

Mai multe dintre mormintele din apropiere fuseseră jefuite, dar hoții păreau să fi ratat mormântul războinicului, a spus el.

Deși individul se număra printre cei mai bogați locuitori ai comunității sale, „nu era în niciun caz foarte bogat”, a spus Bassler; armele lui erau de înaltă calitate, dar în mormânt nu se afla niciun semn al bunurilor de import foarte căutate pe care doar cei mai înstăriți și le puteau permite.

Sicriul războinicului s-a pierdut

Arheologii cred că mormântul datează din perioada Merovingiană timpurie, între anii 500 și 750, o etapă timpurie a imperiului francilor de limbă germanică, care după 768 a fost condus de Carol cel Mare și de descendenții săi carolingieni.

Scanările cu raze X ale centurii de sabie arată că fire de argint au fost încrustate în catarama și fitingurile sale de fier, un stil care „și-a atins apogeul în timpul secolului al șaptelea”, a spus Bassler. El și colegii săi plănuiesc să dateze cu radiocarbon rămășițele organice ale mormântului și să analizeze oasele căutând dovezi ale rănilor de luptă, pentru a vedea dacă pot determina cauza morții.

Umerii îngustați și ușor înălțați ai scheletului, cunoscuți sub denumirea de „postura sicriului”, arată că războinicul a fost îngropat într-un sicriu, deși niciuna dintre rămășițele de lemn nu a supraviețuit.

Bassler a spus că spatha din mormânt era principala armă a acestui războinic medieval. Întreaga sabie măsoară aproximativ 93 de centimetri de la un capăt la celălalt, iar lama are aproximativ 30 75 cm lungime. Astfel de săbii au fost folosite de trupele călare în timpul Imperiului Roman târziu, deoarece aveau nevoie de o sabie mai lungă decât gladiusul roman pentru a lupta eficient, a spus Bassler.

În zona în care se află acest războinic medieval au fost găsite și morminte de meșteri

Aceste săbii au devenit mai târziu standard în război, iar termenul „spatha”, originea cuvintelor „spatulă” și „spadă”, este folosit acum pentru săbiile tipice cu două tăișuri, pentru o singură mână, folosite în Europa medievală timpurie, a mai spus cercetătorul.

Războinicul franc pare să fi luptat terestru, deoarece mormântul nu conținea niciun semn de pinteni sau de alte echipamente pentru cai, a spus Bassler.

El a adăugat că zona se află în apropierea Rinului și a așezării din epoca romană Mogontiacum, acum orașul Mainz, și că a fost aleasă ca loc pentru unul dintre palatele imperiale ale lui Carol cel Mare în secolul al VIII-lea.

Dovezile de la celelalte morminte din cimitir au relevat că oamenii îngropați acolo erau meșteri experți, cu simț pentru artă și ornamentație.

„Sticla era folosită în mod obișnuit pentru vasele de băut, chiar și de către cei mai puțin prosperi, și transformată în mărgele ornamentate, care erau purtate de femei în coliere colorate. Țesăturile erau realizate acasă și erau adesea extraordinar de fine”, a încheiat Bassler.

Vă recomandăm să citiți și:

Săpăturile scot la lumină ultimele momente dinaintea erupției Vezuviului

Arheologii au scos la lumină mormântul unui copil, îngropat cu fața în jos, cu un lacăt împotriva vampirilor

Un colier neolitic, descoperit în mormântul unui copil, dezvăluie o cultură antică complexă

Un craniu antic descoperit în China nu seamănă cu niciun om cunoscut până acum