O practică rară, dar reală, din Atlanticul de Nord

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Care este cea mai ciudată modalitate prin care ați iluminat vreodată o încăpere? Lanternă frontală? O creangă aprinsă? Ați auzit vreodată de lumânări făcute din păsări, mai precis, rândunici de furtună?

Practica stranie și rară, dar reală, este subiectul unui nou studiu care a dorit să verifice autenticitatea relatărilor istorice despre folosirea rândunicilor de furtună drept lumânări. Speciile nefericite din cazul de față erau rândunicile de furtună ale lui Leach (Hydrobates leucorhous) și rândunicile de furtună europene (H. pelagicus).

Dar de ce ar folosi cineva lumânările făcute din păsări? Teoria este că un conținut ridicat de grăsime sau ulei al acestor animale ar face ca acestea să ardă mai bine pentru a lumina în nopțile întunecate în zone îndepărtate.

Cât de reale au fost lumânările făcute din păsări?

Folosirea puilor de rândunică drept lumânări a fost raportată în Irlanda, Scoția și Insulele Feroe, dar oare a fost practica într-adevăr atât de răspândită precum indicau relatările? Echipa a examinat dovezi istorice, etnografice și de muzeu pentru a investiga.

Cel mai vechi raport pe care l-au putut găsi despre aceste lumânări sumbre a fost în cartea lui Morten Thrane Brünnich „Ornithologia borealis”, publicată în 1764. „Fitilul este hrănit de abundența corpului, orice poate fi aprins este folosit în loc de lumânare în Insulele Feroe”, a scris el.

Cuvintele sale au ajuns în primele lucrări ornitologice, iar echipa bănuiește că acestea ar fi alimentat zvonurile că aprinderea rândunicilor era o practică răspândită. Cu toate acestea, această investigație recentă a concluzionat că majoritatea relatărilor erau secundare, existând doar câteva exemple care puteau fi verificate sub formă de fotografii, relatări directe sau specimene fizice din muzee, scrie IFLScience.

O practică reală, dar extrem de rară

Echipa a găsit o rândunică de furtună europeană cu fitil pe toată lungimea specimenului în colecțiile Muzeului Pitt Rivers din Oxford (Anglia). Se crede că specimenul provine de pe St Kilda sau Shetland și a ajuns la muzeu ca parte a unei colecții a folcloristului Edward Lovett, achiziționată în 1892.

Folosirea rândunicilor de furtună drept lumânări a fost o practică reală, dar dovezile sugerează că aceasta nu era probabil o practică comună și răspândită, iar afirmația că ar fi fost a fost probabil alimentată de mai degrabă de relatări exagerate decât de grăsimea rândunicilor de furtună.

„Există cu siguranță unele dovezi ale utilizării rândunicilor de furtună drept lumânări, bazate pe existența de exemplare fizice și cel puțin o relatare istorică din Irlanda. Cu toate acestea, numărul de relatări directe ale exemplelor din colecțiile de muzee este mult mai mic decât ne-am aștepta dată fiind ubicuitatea afirmației”, a spus autorul studiului, dr. Alex Bond.

„Accesul la specimene istorice și la o abundentă literatură ne-a permis să aprofundăm afirmațiile pe care le-am văzut apărând din ce în ce mai des în registrele de păsări marine din Atlanticul de Nord. Lumea naturală este adesea cheia pentru a descoperi multe secrete despre cum am trăit de-a lungul istoriei și, în mod specific, despre diferențele evidente în modul în care ne raportam la ecosistemele noastre atunci și acum”, a încheiat el.

Studiul a fost publicat în revista Seabird.

Vă recomandăm să citiți și:

Substanța vie care acoperă și protejează Marele Zid Chinezesc

Un studiu arată că vikingii sufereau de carii

Genomurile antice din Balcani urmăresc evoluția Imperiului Roman și dezvăluie migrațiile slavilor în sud-estul Europei

Conținutul stomacului unui Tiranozaur, păstrat într-o fosilă de 75 de milioane de ani