Dinozaurul Lokiceratops are cele mai impresionante coarne descoperite până acum

Rămășițele fosilizate ale unui nou dinozaur cu coarne au fost descoperite în munții din Montana. Dinozaurul Lokiceratops este un gigant.

Lokiceratops rangiformis este unul dintre cei mai mari dinozauri ceratopsieni care au trăit vreodată pe planeta noastră, făcând parte dintr-o familie de creaturi cu coarne ce include Triceratops și Styracosaurus.

• În urmă cu 57 de ani înceta din viaţă, în circumstanţe suspecte, primul om care a…
• Teatrul românesc la finalul secolului al XIX-lea: „A fost o adevărată psihoză”

În plus, cele două coarne lungi și curbe care împodobeau creasta craniului său sunt cele mai uimitoare documentate vreodată. Dinozaurul își primește numele datorită acestor coarne, inspirate de spectaculosul coif purtat de personajul Loki, de la Marvel.

Cum arăta dinozaurul Lokiceratops?

Dinozaurul Lokiceratops a trăit acum 78 de milioane de ani, alături de mai mulți dinozauri cu creastă din subfamilia Centrosaurine, în ceea ce a fost odată continentul insular Laramidia din Cretacic. Dar era mai mare și mai greu decât toți ceilalți.

Deși oasele provin de la un singur individ, printr-un mare noroc, ele constituie cea mai mare parte a craniului dinozaurului, scrie Science Alert.

Din aceste oase știm că dinozaurul Lokiceratops avea coarne unice, dintre care ies în evidență două coarne mari, asimetrice, asemănătoare cu cele ale renilor, situate în partea superioară a crestei, deasupra plăcii osoase mari și asemănătoare unui scut, găsită la ceratopsieni. De asemenea, îi lipsea cornul nazal tipic altor creaturi de acest fel.

„Acest nou dinozaur împinge limitele în ceea ce privește ornamentele ciudate ale craniului ceratopsienilor, având cele mai mari coarne de creastă văzute vreodată la un ceratopsian”, spune paleontologul Joseph Sertich, de la Smithsonian Tropical Research Institute. Paleontologii cred că dinozaurii își foloseau coarnele asemănător cu modul în care păsările își folosesc penele diferite: pentru selecția partenerilor sau recunoașterea speciilor.

„Aceste ornamente craniene sunt una dintre cheile pentru a descifra diversitatea dinozaurilor cu coarne și demonstrează că selecția evolutivă pentru înfățișări spectaculoase a contribuit la bogăția amețitoare a ecosistemelor din Cretacic”, spune Sertich.

Cum au fost găsite fosilele?

Oasele fosilizate au fost găsite în Formațiunea Râului Judith din Montana, un depozit fosilifer din care au fost recuperate oasele a patru alți dinozauri.

Dar când Sertich și colegul său, paleontologul Mark Loewen, de la Universitatea din Utah (SUA), au început să reconstruiască craniul din oasele excavate în 2019, au realizat că priveau ceva ce nimeni nu mai văzuse înainte. Și era un gigant.

Se estimează că Lokiceratops măsura aproximativ 6,7 metri în lungime, cu un craniu de peste 2 metri lungime de la nas până la vârfurile coarnelor. Și ar fi cântărit în jur de 5 tone. Aceste date îl plasează la egalitate cu cei mai mari elefanți găsiți astăzi pe Pământ.

Nu este totuși la fel de mare ca Triceratops, care a apărut cu aproximativ 10 milioane de ani mai târziu în istoria Pământului, dar este cel puțin la fel de periculos.

Un alt aspect interesant despre Lokiceratops sunt ceilalți dinozauri din formațiunea în care au fost găsite rămășițele sale.

Ce a fost descoperit alături de dinozaurul Lokiceratops?

Trei dintre celelalte specii sunt, de asemenea, Centrosaurine, înrudite îndeaproape cu Lokiceratops, iar a patra era un alt dinozaur cu coarne. Celelalte Centrosaurine nu sunt cunoscute în afara Laramidiei.

„Anterior, paleontologii credeau că un maxim de două specii de dinozauri cu coarne puteau coexista în același loc și timp. În mod incredibil, am identificat cinci care trăiau împreună în același timp”, explică Loewen.

Izolarea dinozaurilor ceratopsieni pe Laramidia este probabil ceea ce a dus la dimensiunile mari și diversificarea animalelor găsite acolo, inclusiv la aranjamentele distinctive ale protuberanțelor cornute pe capetele lor uriașe. Această speciație rapidă poate fi găsită în comunitățile izolate de animale, cel mai notabil la cinteze în Galapagos.

Acest lucru sugerează că s-ar putea să subestimăm masiv diversitatea dinozaurilor, spun cercetătorii.

„Evoluția rapidă ar fi putut duce la o înlocuire a speciilor individuale ale acestor dinozauri cu coarne la 100.000 – 200.000 de ani. Lokiceratops ne ajută să înțelegem că abia începem să înțelegem diversitatea și relațiile din arborele genealogic al dinozaurilor cu coarne”, spune Loewen.

Cercetarea a fost publicată în PeerJ.

Vă recomandăm să citiți și:

O nouă specie de primate din Germania antică este cea mai mică descoperită vreodată

„Piatra Dragonului” dezvăluie un eveniment extrem de rar

Ce au descoperit arheologii după ce au studiat ceaunele din Epoca Bronzului?

Un șarpe gravat acum 2.000 de ani ar putea fi cea mai mare lucrare de artă rupestră