Cintezele lui Darwin ne arată cum o specie devine mai multe

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Folosind date despre patru specii de cintezele lui Darwin de pe Insulele Galápagos, cercetătorii conduși de Universitatea McGill (Canada) au confirmat o ipoteză veche care spune că diversitatea speciilor evoluează prin adaptare la resurse diferite.

Biologii evoluționiști au bănuit de mult că diversificarea unei singure specii în mai multe specii descendente, adică o „radiație adaptivă”, este rezultatul faptului că fiecare specie se adaptează la un mediu diferit.

Cu toate acestea, testele formale ale acestei ipoteze au fost evazive din cauza dificultății stabilirii ferme a relației dintre trăsăturile speciilor și „fitnessul” evolutiv pentru un grup de specii înrudite care s-au desprins recent dintr-o specie ancestrală comună.

Ce ne învață cintezele lui Darwin despre evoluție?

O echipă globală de biologi condusă de Universitatea McGill a compilat aproape două decenii de date de pe teren, reprezentând studiul a peste 3.400 dintre cintezele lui Darwin pe Insulele Galápagos, pentru a identifica relația dintre trăsăturile ciocului și longevitatea indivizilor din patru specii diferite.

Desemnat recent drept de alegerea editorului pentru numărul din decembrie al revistei Evolution, studiul a folosit date de la patru specii, toate evoluând dintr-un strămoș comun cu mai puțin de 1 milion de ani în urmă. Cercetătorii au construit un „peisaj al fitnessului” detaliat pentru a prezice probabilitatea longevității individuale în raport cu trăsăturile ciocului.

Oamenii de știință au descoperit că cintezele cu trăsăturile ciocului tipice fiecărei specii au trăit cel mai mult, în timp ce acelea care se abăteau de la trăsăturile tipice aveau o supraviețuire mai scăzută. Pe scurt, trăsăturile fiecărei specii corespund vârfurilor de fitness care pot fi asemănate cu munții de pe o hartă topografică, separați de alți munți prin văi cu un fitness mai scăzut.

Perfecțiunea încă nu a fost atinsă

„Speciile biologice sunt diverse în ceea ce privește forma și funcțiile lor, în principal pentru că trăsăturile individuale, cum ar fi ciocurile, sunt selectate de mediul în care sunt găsite speciile”, a declarat autorul principal, Marc-Olivier Beausoleil, cercetător doctoral la Universitatea McGill, sub îndrumarea profesorului Rowan Barrett.

Ca rezultat, „diversitatea vieții este un produs al radiației speciilor pentru a se specializa în diferite medii; în cazul cintezelor lui Darwin, aceste medii sunt diferite tipuri de alimente”, adaugă profesorul Andrew Hendry, care a făcut parte din proiect timp de peste 20 de ani.

Poate surprinzător, cercetătorii au descoperit și că speciile diferite de cinteze studiate nu au atins vârful „muntelui” lor de fitness, sugerând că fiecare specie nu este perfect adaptată la tipul ei de hrană. Dacă astfel de „perfecțiuni” vor evolua în cele din urmă, rămâne de văzut, scrie Phys.org.

Vă recomandăm să citiți și:

Australia are 48 de noi specii de păianjeni, în afară de cele aproape 3.000 cunoscute deja

Test de cultură generală. Câți ochi au albinele?

Test de cultură generală. Ce culoare are sângele de homar?

Caii cel mai probabil nici nu au habar că se află într-o cursă