Arheologii au descifrat versurile unui imn antic despre „cel mai mare oraș al lumii”

O echipă de cercetători a reușit să reconstruiască un imn babilonian de aproximativ 250 de versuri, un text poetic pierdut de milenii, folosind fragmente de tăblițe de lut descoperite în celebra Bibliotecă din Sippar, una dintre cele mai importante colecții de texte din Mesopotamia antică.

La apogeul său, în urmă cu aproximativ 3.000 de ani, Babilonul era cel mai mare oraș al lumii.

• Ideile bizare ale lui Wilhelm al II-lea care au șocat Europa și întreaga lume
• Cât de periculos poate fi un împărat imprevizibil?

Cetățenii săi, renumiți pentru alfabetizare și cultură, au lăsat în urmă mii de tăblițe scrise în cuneiformă – dar cele mai multe sunt fragmentare, necesitând ani de muncă minuțioasă pentru a fi înțelese, scrie ScienceAlert.

Assiriologii Anmar Fadhil (Universitatea din Bagdad) și Enrique Jiménez (Universitatea Ludwig Maximilian din München) au reușit să reconstituie imnul prin compararea a peste 20 de tăblițe, datând din secolele VII până în I î.Hr.

„Este un imn fascinant care descrie Babilonul în toată măreția sa și oferă detalii despre viața locuitorilor săi”, explică Jiménez.

O capodoperă redescoperită

Textul, scris de un poet anonim, aduce elogii orașului, clădirilor sale și, în mod rar pentru literatura mesopotamiană, descrie natura – râul Eufrat, câmpurile înflorite, turmele păscând în pășuni verzi.

Un aspect notabil al imnului este faptul că oferă detalii despre rolul femeilor – în special al preoteselor – în societatea babiloniană.

„Textul are o importanță majoră pentru înțelegerea diverselor clase de preotese: ugbakkātu, nadâtu și qašdātu”, explică cercetătorii.

Virtuțile feminine, în contrast cu eroismul masculin, sunt descrise prin discreție și devoțiune – o fereastră rară spre valorile și dinamica de gen ale vremii.

Document rar despre femeile din Babilon

Cercetătorii au folosit o platformă asistată de inteligență artificială pentru a identifica manuscrise care conțin copii ale aceluiași imn.

Unele tăblițe par să fi fost folosite ca material de studiu pentru elevii babilonieni, sugerând că textul era considerat un „clasic” în educația vremii.

„Am identificat 30 de manuscrise ale imnului. Este uimitor că un text atât de popular în Antichitate era complet necunoscut până acum”, spune Jiménez.

Descoperirea, publicată în revista Iraq, oferă o nouă perspectivă asupra sufletului și frumuseții unei civilizații străvechi.

Vă recomandăm să mai citiți și:

O tăbliță babiloniană ascunde greșeala de geometrie a unui student de acum 4.000 de ani

Teorema lui Pitagora, găsită pe o tăbliță babiloniană mai veche decât însuși Pitagora

Scrisoarea unui elev din Babilon către mama sa arată că unele lucruri nu se schimbă nici după milenii

Cum arăta viața de zi cu zi în Babilonul Antic? Codul lui Hammurabi și alte aspecte interesante