O nebunie ce cuprinsese tot Bucureștiul, cursurile lui Maiorescu

Cursurile filozofice susținute de Titu Maiorescu la finalul secolului al XIX-lea au produs în București o adevărată „nebunie”. Amfiteatrul se umplea până la refuz cu o oră înainte ca „maestrul” să le susțină, iar participanții erau seduși de modul în care profesorul reușea să transmită ideile filozofice.

La finalul secolului al XIX-lea, Constantin Argetoianu a urmat cursurile Liceului Gheorghe Lazăr din Bucureşti și ca majoritatea adolescenților a trecut printr-o perioadă de răzvrătire cauzată de frecventarea cursurilor de filozofie pe care le susținea Titu Maiorescu la Universitate, dar și de lecturarea unor cărți socialiste.

• O cercetare controversată contestă vechimea Marii Piramide din Giza
• Un tunel care aparține de unul dintre cele mai enigmatice fenomene arheologice ale Europei medievale, descoperit…

„Cu cât înaintam în liceu și treceam din clasă în clasă, cu atât independența firii mele se manifesta mai tare. Am început să fiu un răzvrătit moral şi era cât pe aci să ajung şi un răzvrătit social. Mă grăbesc să precizez că această subversivă evoluțiune morală n-a fost datorită școalei: otrava am înghițit-o într-adevăr aiurea. (…) Un curs și două volume au determinat catastrofa. Cursul a fost cel de `Istorie a filozofiei`, ținut de Titu Maiorescu la Facultatea de Litere, iar volumele `Capitalul` lui Karl Marx şi `Istoria Socialismului German`, de Émile de Laveleye”, își aducea aminte Constantin Argetoianu.

Cel care l-a introdus pe Argetoianu la o vârstă fragedă în tainele filozofiei a fost Alexandru Georoceanu, un fel de pedagog angajat de părinții viitorului om politic. Georoceanu era unul din cei mai străluciți discipoli ai lui Maiorescu şi un pasionat al filozofiei germane.

„De câte ori eram împreună – nota Argetoianu –, mai ales seara, căci împărțeam o vastă cameră de culcare, Georoceanu mă pisa cu teoriile aprioristice ale lui Kant, cu pesimismul lui Schopenhauer, cu criticismul lui Hume, cu pozitivismul lui Auguste Comte, căci din Germania sărea câteodată în Franţa şi în Anglia. O lume nouă mi se deschidea înaintea ochilor, lumea ideilor, lume de care m-am pasionat numaidecât”.

Cursurile lui Maiorescu, o desfătare intelectuală

Tot Georoceanu l-a dus pe Constantin Argetoianu la cursurile de filozofie și logică pe care Titu Maiorescu le susținea în acea perioadă.

„Într-o seară de iarnă – povestește Argetoianu –, Georoceanu m-a dus la cursul lui Maiorescu, a fost, cum zice francezul, `le coup de foudre` (dragoste la prima vedere, n.r.)! Am ieșit de acolo înnebunit şi convins că un adânc și original simț filozofic se deșteptase în mine. Din acea zi, am urmat pe cât am putut cursurile lui Maiorescu.

Cine n-a cunoscut aceste cursuri în perioada lor de strălucire (tocmai în acei ani ai copilăriei mele), n-a cunoscut una din cele mai intense desfătări intelectuale ale Bucureștilor din toate vremurile.

Maiorescu ținea de fapt două cursuri, unul de `Logică` și altul de `Istorie a filozofiei`, dar lumea năvălea mai ales la acesta din urmă; la cel de Logică, afară de studenți care pe vremea aceea nu erau prea mulți, nu asistau decât fanaticii `maestrului` şi câteva `bas-bleus` (savantă de salon, n.r.), în frunte cu d-ra Aneta Rosetti, care urmărea mai puțin logica decât pe profesor”.

„Cursurile lui Maiorescu au fost o nebunie, o nebunie ce cuprinsese tot Bucureștiul”

Cursurile ținute de Maiorescu îi fascinau pe bucureștenii care le audiau și au generat o adevărată nebunie, iar amfiteatrul era plin până la refuz cu o oră înainte de susținerea prelegerii.

„Cursul de Istorie a filozofiei – menționează Argetoianu – avea loc o dată pe săptămâna, în Aula cea mai mare a vechii Universități, şi sala era înțesată cu o oră şi mai bine înainte de începuturile prelegerii.

Erau atâtea cucoane încât noi cei mai tineri eram veșnic osândiți să stăm în picioare. Am fi stat şi pe mâini, numai să nu pierdem un cuvânt.

Meșteșugul lui Maiorescu de expunere, simplicitatea și claritatea cu care lega o idee de alta, farmecul glasului său armonios, deşi cam gutural, inteligența gestului și mai presus de toate `interesul materiilor predate şi atât de admirabil predate` dădeau acestor cursuri o strălucire ce nu putea să nu seducă pe oricine ar fi avut un pic de vlagă pentru preocupările intelectuale. De fapt cursurile lui Maiorescu au fost o nebunie, o nebunie ce cuprinsese tot Bucureștiul, cu mari şi mici”.

Am început să-mi iau nasul la purtare (…). Mă socoteam filozof

Pe Argetoianu, cursurile susținute de Maiorescu l-au făcut, pentru o scurtă perioadă, să își piardă rațiunea. Bagajul de cunoștințe filozofice era prea greu pentru o minte ce se afla în proces de construcție.

„Eram singurul de vârsta mea – notează Argetoianu – în auditoriul lui şi faptul că pătrundeam tot ce spunea mă umplea de mândrie.

Am început să-mi iau nasul la purtare și la liceu mă uitam de sus la camarazii mei, ba chiar la unii din profesori pe care îi bănuiam străini de `împătrita rădăcină a principiului rațiunii pure` a lui Schopenhauer sau de noțiunile aprioristice ale timpului şi ale spațiului imaginate de Kant.

Mă socoteam filozof şi toate puterile creierului meu otrăvit de metafizică nu se mai încordau decât în căutarea `unui sistem` care să le facă marț pe toate. Petreceam în fiecare zi câte un ceas în librăria lui Haimann, bogat aprovizionată cu volume `vert-Nil` din `Biblioteca- filozofică` editată la Paris sub direcția lui Ribot (Théodule).

Toți banii mei treceau în tejgheaua librarului şi m-am abonat şi la `Revue Philosophique` a sus-zisului Ribot. Speculațiunile filozofice se ridicau în mintea mea atât de sus peste nivelul celorlalte cunoștințe, încât tot bagajul ştiinţific, literar, artistic şi istoric nu-mi părea demn decât de umerii și de capul unor hamali”.

Revenirea la realitatea a fost destul de dură pentru Argetoianu, deoarece îl aștepta examenul de bacalaureat, ce nu avea nimic filozofic în el.

Vă recomandăm să citiți și:

Prima Constituţie română elaborată fără influenţă străină

Scânteia de la Sarajevo și cascadoria unei catastrofe: Cum asasinarea lui Franz Ferdinand a aprins Marea Conflagrație

„Mormântul iluziilor germane”. Înfrângerile ruşinoase pe care nemţii le-au suferit în România în Primul Război Mondial

Vacanțe regale, de la Balmoral la Sinaia. Unde își petreceau verile regii și reginele Europei?