Previziunea unui mare diplomat român făcută în 1952: „Când va scăpa de comunism, România va deveni…”

Raoul Bossy a fost unul dintre diplomații români de anvergură din perioada interbelică, dar și din cel de-Al Doilea Război Mondial. Un intelectual rafinat și extrem de conectat la realitățile diplomatice, Raoul Bossy a avut în cei mai întunecați ani ai comunismului o previziune ce avea să se adeverească. A intuit că va cădea comunismul doar în cadrul unor schimbări internaționale ample și a prevăzut că România va fi o „verigă esențială în structurile europene, în lumea libertății și democrației”.

Raoul Bossy s-a născut la 31 octombrie 1894 la București, fiind fiul lui Vasile Bossy, consilier la Înalta Curte de Casație, și al Olympiei Borănescu. În anii 1916-1918 a participat ca voluntar în Primul Război Mondial.

• Cum erau pregătite vânătorile la care participa Nicolae Ceaușescu
• Astăzi se împlinesc 81 de ani de când Hitler o lua de soţie pe Eva Braun,…

În februarie 1918, în urma unui concurs pentru atașați ai legației la Ministerul Afacerilor de Externe intră în corpul diplomatic alături de alți viitori diplomați de carieră precum Radu Cruțescu, Frederic C. Nanu, Alexandru Duliu Zamfirescu.

Și-a început ucenicia la Direcția Politică din cadrul ministerului, sub îndrumarea lui Nicolae Docan. În 1920 devine șeful de cabinet al ministrului de Externe Duliu Zamfirescu și apoi al lui Take Ionescu.

Începutul colaborării cu Ionel Brătianu

Începând cu 15 noiembrie 1921, Raoul Bossy este numit secretar de legație la Roma, unde îl va avea șef pe ministrul plenipotențiar Alexandru Em. Lahovari. Pe când se afla la Legația din Roma, Bossy a fost detașat ca secretar al Delegației române la Conferința de la Geneva (10 martie-19 mai 1922) care discuta reluarea relațiilor Rusiei sovietice cu restul lumii europene. Delegația României la această Conferința a fost condusă de prim-ministrul Ionel Brătianu, omul politic care avea „darul de a-și fascina colaboratorii”.

După Conferința de la Geneva, la solicitarea prim-ministrului Ionel Brătianu, Raoul Bossy preia până în anul 1926 conducerea Direcției Politice din cadrul Președinției Consiliului de Miniștri.

În 1926, Bossy se întoarce la Legația română de la Roma, de această dată ca prim-secretar de legație. Nu va sta mult nici de această dată, deoarece, în 1927, Ionel Brătianu devine din nou prim-ministru și îi va solicita lui Bossy să preia din nou conducerea Direcției Politice din cadrul Președinției Consiliului de Miniștri.

Raoul Bossy, secretar general al Înaltei Regențe

După moartea regelui Ferdinand din vara anului 1927, Raoul Bossy este numit secretar general al Înaltei Regențe, post pe care îl va ocupa până la urcarea pe tron a regelui Carol al II-lea la 8 iunie 1930.

Se întoarce pentru o scurtă perioadă în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, la Direcția Politică, pentru ca un an mai târziu să devină șeful de cabinet al Ministrului de Externe, Dimitrie I. Ghica. La sfârșitul anului 1933, Bossy este numit ambasador al României la Helsinki, iar în 1936 preia una dintre cele mai grele funcții, cea de ambasador al României la Budapesta, într-un context în care statul ungar era tot mai agresiv la adresa României.

Odată cu izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial, Raoul Bossy este numit ambasador al României la Roma, funcție ce a îndeplinit-o până în septembrie 1940, fiind înlocuit de legionari din post.

După înăbușirea rebeliunii legioane din ianuarie 1941, a fost desemnat să conducă altă legație extrem de dificilă, cea de la Berlin.

Adept al valorilor democratice și nefiind de acord cu faptul că mareșalul Ion Antonescu ținea România alături de alianța cu Germania nazistă, Bossy demisionează din post în septembrie 1943 și refuză postul de trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României pe lângă Sfântul Scaun de la Roma. Se refugiază în Elveția unde a contribuit la acțiunile diplomatice pentru scoaterea României din alianța cu Hitler.

România, parte a structurilor europene în lumea libertății

Raoul Bossy a fost un pasionat istoric și publicist. A publicat numeroase studii istorice, dar și creații literare.

A rămas în Occident după instalarea comunismului și a luptat împotriva acestui flagel. În 1952 a scris studiul „România: națiune scut”, în care făcea următoare previziune:

„Ar fi inabil să discutăm acum dacă România va reuși sau nu să scape din situația cumplită în care se află astăzi. Este de altfel o situație în care se află mai multe țări est-europene și e puțin probabil ca ea să fie rezolvată altfel decât prin intervenție din afară și în contextul unor dezvoltări internaționale mai largi.

Când va sosi ora acestor dezvoltări, România va deveni o verigă esențială în reunirea părților răsăritene și apusene ale structurii europene în lumea libertății și democrației pe care se străduie s-o construiască națiunile libere”.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Adevărul rămâne indiferent de soartă – testamentul moral și jertfa supremă a lui Gheorghe I. Brătianu

Primul-ministru Ion I.C. Brătianu către ambasadorul francez: „Rusia nu scapă niciun prilej ca să ne sporească neîncrederea”

Protestele uriașe care au șubrezit guvernarea lui Ion C. Brătianu: „Aproape toată populația Bucureștiului era pe străzi. Aşa ceva nu se mai văzuse!”

„Opoziţia Unită”, „satrapul Brătianu” și corupția din România