Cum au luat naștere valurile de războaie care au provocat haos în Balcani

La începutul secolului XX, Imperiul Otoman nu mai era demult „bolnavul Europei”, trecuse deja la stadiul terminal. Două războaie i-au anunțat sfârșitul: Războiul italo-turc din 1911-1912 și cele două Războaie Balcanice. Deși purtate în zone geografice diferite, conflictele au avut o relație de cauzalitate.

Războiul italo-turc a izbucnit la 29 septembrie 1911, miza conflictului au fost provinciile otomane Tripolitania, Fezzan și Cirenaica, ce mai târziu aveau să formeze noua colonie italiană Libia.

• Descoperirea care rescrie istoria: Noul Regat al Egiptului ar fi început mai târziu decât s-a crezut
• Împăratul care a adus grandoare Imperiului Roman

Cum trupele Imperiului Otoman nu au avut nicio șansă în fața soldaților italieni, prin tratatul de la Lausanne, semnat la 18 octombrie 1912, se închidea unul dintre ultimele capitole ale istoriei Imperiului Otoman.

„Statele din Balcani au pus mâna pe arme abia după atacul Italiei”

Războiul italo-turc a mai avut o consecință, deși s-a purtat în Africa, acesta a provocat haos în Balcani.

„Valurile de războaie care au provocat haos în Balcani au luat naştere în Africa. Atacul italienilor asupra Libiei în 1911 a fost cel care a dat undă verde asaltului balcanic asupra periferiei Imperiului Otoman. (…)

Cele trei vilaiete, cunoscute mai târziu cu denumirea de Libia, erau provincii aparținând Imperiului Otoman. Atacul complet neprovocat al italienilor asupra acestor ultime provincii africane aparținând otomanilor au `spart gheața`, după cum s-a exprimat un observator britanic din vremea aceea, pentru statele din Balcani.

De câțiva ani se purtau discuții referitoare la o campanie comună pentru a-i alunga pe turci din Balcani, însă nu s-au luat niciodată măsuri efective în acest sens. Statele din Balcani au pus mâna pe arme abia după atacul Italiei”, scrie istoricul Christopher Clark în cartea „Somnambulii. Cum a intrat Europa în război în 1914”.

De altfel, Miroslav Spalajković, fostul șef politic al Ministerului de Externe sârb din Belgrad, își amintea că atacul italian din Tripoli a fost cel care a declanșat procesul din Balcani care a dus la război: „Toate celelalte evenimente care au urmat nu sunt nimic altceva decât o prelungire a acelei prime agresiuni”.

Liga Balcanică

Imediat după ce a izbucnit războiul italo-turc au început tratativele și întâlnirile între reprezentanții guvernelor sârb și bulgar pentru a discuta de o campanie comună împotriva Imperiului Otoman. Prima propunere de tratat de alianță ce prezenta clauzele pentru un atac împotriva Imperiului Otoman a fost întocmită în noiembrie 1911.

„Alianța defensivă sârbo-bulgară, semnată în martie 1912, a fost urmată de una ofensivă în mai, tocmai în momentul în care Italia punea stăpânire pe Dodecaneze. Acordurile sârbo-bulgare erau concentrate mai mult asupra obiectivelor militare împotriva Europei din partea de sud-est a Imperiului Otoman, însă întrevedeau, de asemenea, posibilitatea unei acţiuni comune împotriva Austro-Ungariei”, menționează Christopher Clark.

În jurul nucleului sârbo-bulgar a început să se formeze o Ligă Balcanică secretă, al cărei scop era de a-i exclude pe turci din peninsulă. Grecia a început negocierile cu Bulgaria pentru o alianță defensivă, negocieri materializate prin semnarea tratatului greco-bulgar la Sofia la 29 mai 1912. În același timp, între Bulgaria și Muntenegru a fost semnată o înțelegere asemănătoare.

Războaiele Balcanice

Cât timp negocierile de pace dintre Italia şi Imperiul Otoman trenau, statele din Liga Balcanică au început să se mobilizeze în vederea unui război general împotriva Imperiului Otoman. Ostilitățile au izbucnit în 8 octombrie 1912, cu un atac muntenegrean asupra avanposturilor otomane.

La 18 octombrie 1912, tocmai când era semnat Tratatul de Pace de la Lausanne dintre Italia și Imperiul Otoman, regele Petru I al Serbiei a lansat o declarație prin care anunța: „Cu voia Domnului, am ordonat armatei curajoase să intre în Războiul Sfânt pentru a-i elibera pe frații noștri şi a asigura un viitor mai bun”.

„Războiul care a izbucnit în octombrie 1912 în Balcani fusese prevăzut de aproape toată lumea. Observatorii contemporani au fost uluiți de repeziciunea și anvergura victoriilor raportate de statele care alcătuiau Liga Balcanică. Întreg teritoriul peninsulei a fost cuprins de conflicte pe măsură ce armatele sârbească, bulgară, greacă şi muntenegreană înaintau spre fortărețele otomane”

Înfrângerea Imperiului Otoman s-a profilat chiar din primele zile de confruntare, însă tot atunci au început și disensiuni între statele ce formau Liga Balcanică pe tema împărțirii teritoriului acaparat de la turci. Semnat la 30 mai 1913 între beligeranți, Tratatul de Pace de la Londra a pus capăt Primului Război Balcanic, dar l-a deschis pe cel de al Doilea Război Balcanic.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Frica în politica externă: Cum s-a raportat Austro-Ungaria la Războaiele Balcanice

Hitler și problemele balcanice

„Capcana balcanică”, Hitler și invadarea Uniunii Sovietice

România în Al Doilea Război Balcanic. „Am avut norocul să dăm peste bulgari istoviți, altfel înregistram Turtucaia deja în 1913”