Plănuia Austro-Ungaria sau Serbia un război în Balcani în anul 1914?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Modul în care s-a declanșat Primul Război Mondial a fost cercetat de către istorici în cele mai mici amănunte pentru a înțelege mecanismul ce a angrenat umanitatea într-un conflict ce a produs zeci de milioane de victime civile și militare. Bineînțeles, istoricii s-au concentrat și pe cele două țări de la care a izbucnit conflictul, Austro-Ungaria și Serbia. Care erau planurile Austro-Ungariei în Balcani înainte de atentatul de Sarajevo din 28 iunie 1914? De ce România, deși aliată cu Austro-Ungaria, reprezenta o problemă pentru monarhia dualistă?

La începutul lunii iunie 1914, ministrul de Externe austro-ungar, contele Leopold Berchtold, i-a dat ordin baronul Franz Matscheko, șef al unui departament din cadrul ministerului de Externe, să întocmească o analiză detaliată a situației din Balcani și a unui plan de acțiune al Imperiului în această zonă.

Cum percepeau austro-ungarii Balcanii

„Memorandumul Matscheko”, înaintat la 24 iunie ministrului de Externe austro-ungar, oferă o imagine clară a perspectivelor politice austro-ungare asupra Balcanilor.

În ceea ce privește Serbia, „memorandumul Matscheko” preciza faptul că statul sârb extins și consolidat după cele două Războaie Balcanice reprezenta o amenințare puternică pentru interesele austro-ungare.

În privința României, era remarcată schimbarea opiniei publice în favoarea Rusiei. Apărea întrebarea când se va desprinde oficial România din Tripla Alianță pentru a se alia cu Rusia. Austro-Ungaria se confrunta în Balcani cu o politică rusească, sprijinită de Franța, care era „în ultimă instanță agresivă şi direcționată împotriva statu-quoului”.

Având în vedere că „Turcia fusese distrusă, singurul scop din spatele unei Ligi Balcanice sponsorizate de ruşi nu putea fi decât dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar, ale cărui teritorii Rusia le-ar putea da `sateliților` săi înfometați”, susținea memorandumul.

Planurile austro-ungarilor

Matscheko aprecia ca punct forte a politicii austro-ungare din Balcani reapropierea dintre Austro-Ungaria și Bulgaria, care se „trezise în cele din urmă din starea de hipnoză pe care i-o induseseră rușii și crearea Albaniei independente”, dar solicita implicarea Germaniei în politica din Balcani și stabilirea cu exactitate a politicii României. Principalul inamic pentru austro-ungari în Balcani era Rusia.

„Memorandumul se concentra pe patru obiective politice-cheie. Germanii trebuiau convinși să adere la politica austriacă în ceea ce privea zona balcanică – Berlinul nu reușise niciodată să înțeleagă gravitatea situației cu care se confrunta Viena în Peninsula Balcanică și trebuia educat să adopte o atitudine de susținere.

În al doilea rând, trebuiau să se facă represalii asupra României ca să declare cui îi era loială. Rușii erau curtenitori față de reprezentanții de la București, în speranța de a obține un nou avantaj în fața Austro-Ungariei.

Viena trebuia să afle cât mai repede cu putință dacă românii intenționau să adopte acordul, astfel încât să se ia măsuri pentru apărarea Transilvaniei şi estului Ungariei.

În al treilea rând, trebuiau să se depună eforturi pentru a accelera încheierea unei alianțe cu Bulgaria pentru a contracara efectele provocate de aprofundarea relației dintre Rusia şi Belgrad.

În cele din urmă, ar trebui să se depună eforturi pentru a îndepărta Serbia de la o politică a confruntării folosind concesiile economice, cu toate că Matscheko nu era prea convins că era posibil să înlăture ostilitatea Belgradului prin aceste metode”, scrie istoricul Christopher Clark în cartea „Somnambulii. Cum a intrat Europa în război în 1914”.

„Memorandumul Matscheko” nu conținea vreo referința sau vreo aluzie că Austro-Ungaria ar fi considerat războiul – fie de mică sau de mare amploare – ca fiind iminent, necesar sau de dorit. Se punea accent pe obiectivele diplomatice.

Calmul de la Belgrad

Nici la Belgrad nu existau planuri de război pentru 1914. În capitala Serbiei domnea un calm relativ ce reflecta o extenuare a statului și a societății în urma participării la cele două Războaie Balcanice. Mai mult, Serbia era afectată de o instabilitate în regiunile cucerite în urma războaielor, iar guvernul sârb se concentra pe o politică de consolidare internă.

„Într-un raport trimis în 24 mai 1914, ministrul (ambasadorului, n.r.) austro-ungar la Belgrad, baronul Giesl, a observat că, deși numărul trupelor sârbe de-a lungul graniței albaneze a rămas la fel de mare, nu exista teama altor incursiuni.

Patru săptămâni mai târziu, în data de 16 iunie, o depeșă de la Gellinek, atașatul militar la Belgrad, conținea o notă la fel de calmă.

Era adevărat că ofițerii aflați în vacanță fuseseră rechemați, că rezerviștilor li se ceruse să nu își părăsească domiciliile actuale și că armata se afla pe poziție. Însă nu existau semne de agresivitate nici față de Austro-Ungaria, nici față de Albania. Era liniște pe frontul din sud”, precizează Christopher Clark.

Cu toate acestea, la puțin mai mult de o lună de zile de la redactarea „Memorandumului Matscheko”, Austro-Ungaria declara război Serbiei. Începea astfel Primul Război Mondial.

Vă mai recomandăm să citiți și:

„Capcana balcanică”, Hitler și invadarea Uniunii Sovietice

Poluarea din Balcani nu pare să aibă vreo rezolvare prea curând

România în Al Doilea Război Balcanic. „Am avut norocul să dăm peste bulgari istoviți, altfel înregistram Turtucaia deja în 1913”

România în Războiul Balcanic: „Aveam impresia de jenă a omului plecat cu emoție în război şi care de la primul pas, în loc de pericol şi greutăți, dă de petrecere”