Cum au coexistat doi strămoși umani antici în aceeași zonă? O nouă cercetare încearcă să răspundă

Cum au coexistat doi strămoși umani antici în aceeași zonă? Cu ajutorul unor oase nou identificate, enigmaticul picior de hominin vechi de 3,4 milioane de ani descoperit în 2009 i-a a fost atribuit unei specii diferite de cea a celebrei fosile Lucy. Această concluzie întărește ideea că două specii străvechi de hominini au coexistat în aceeași perioadă și în aceeași regiune.

În 2009, o echipă condusă de paleoantropologul Yohannes Haile-Selassie, de la Arizona State University (SUA), a găsit opt oase ale piciorului unui strămoș uman în sedimente din Riftul Afar, Etiopia, datate la 3,4 milioane de ani. Fosila, numită Piciorul Burtele, a fost anunțată în 2012. Încă de atunci, cercetătorii știau că nu îi aparținea speciei Australopithecus afarensis (specia lui Lucy), dar nu aveau suficiente elemente craniene pentru a defini o nouă specie.

• O fosilă de acum 250 de milioane de ani dezvăluie originile auzului
• Ce s-a întâmplat cu adevărat pe Insula Paștelui? Noi dovezi contestă teoriile de lungă durată

În 2015, aceeași echipă a descris o specie nouă, Australopithecus deyiremeda, tot din zona Woranso-Mille, însă nu au asociat atunci piciorul Burtele cu această specie. Abia după un deceniu de cercetări și noi descoperiri, au putut face legătura cu certitudine.

Cum au coexistat doi strămoși umani antici în aceeași zonă? Motivele ar putea fi mai multe

Așadar, cum au coexistat doi strămoși umani antici în aceeași zonă? Importanța sitului Woranso-Mille este uriașă: este singurul loc unde există dovezi clare că două specii apropiate de hominini au trăit simultan în același spațiu. Piciorul Burtele, atribuit lui A. deyiremeda, este mai primitiv decât cel al lui A. afarensis. A. deyiremeda avea degetul mare opozabil, util pentru cățărat, dar la sol mergea pe două picioare, sprijinindu-se mai mult pe al doilea deget, nu pe haluce (degetul mare de la picior), cum fac oamenii moderni, scrie EurekAlert.

Analizele izotopice ale dinților arată că, spre deosebire de Lucy, care consuma atât plante C3 (arbori, arbuști) cât și C4 (ierburi tropicale), A. deyiremeda se hrănea în principal cu resurse C3, similar unor hominini mai vechi, precum Ardipithecus ramidus.

Dincolo de curiozitate, trecutul ne ajută să înțelegem prezentul și viitorul

Cercetările geologice au confirmat vârsta și poziția fosilelor, iar printre descoperiri se află și mandibula unui juvenil de aproximativ 4,5 ani, cu ambele dentiții, de lapte și permanentă, în dezvoltare. Studiul dinților arată că, în ciuda diversității acestor australopiteci timpurii în ceea ce privește mărimea, mișcarea sau dieta, ritmul lor de creștere era surprinzător de asemănător.

Înțelegerea modului de viață al acestor strămoși, cum se deplasau și ce mâncau, îi ajută pe cercetători să afle de ce speciile au putut coexista fără să se elimine reciproc. Haile-Selassie subliniază că studierea acestor ecosisteme vechi nu este doar o chestiune de curiozitate: trecutul ne oferă indicii esențiale despre prezent și viitor, inclusiv despre cum putem gestiona mai bine schimbările climatice actuale.

Studiul a fost publicat în revista Nature.

Vă recomandăm să citiți și:

Un altar vechi de 1.300 de ani al mayașilor ar ascunde un sistem necunoscut de măsurare a timpului

O specie umană uitată își îngropa morții încă de acum 120.000 de ani

Un secret bine păstrat: Cine a fost, de fapt, Părintele Istoriei? Înainte de Herodot, a existat Hecataeus

O comoară din Epoca Fierului a fost scoasă la lumină în Suedia