Care este materialul-minune folosit de neanderthalieni ca antibiotic? Gudronul de mesteacăn a fost unul dintre cele mai utile materiale disponibile pentru oamenii preistorici, fiind folosit în principal ca adeziv pentru a fixa lamele de piatră pe mânere de lemn sau vârfurile de săgeți pe tije. Totuși, dovezile arată că această substanță neagră și lipicioasă avea și alte întrebuințări, iar cercetări recente sugerează că neanderthalienii ar fi putut să o folosească chiar și pentru tratarea rănilor, prevenind infectarea acestora.
Obținut prin distilarea scoarței de mesteacăn, gudronul a fost identificat în situri neanderthaliene vechi de cel puțin 180.000 de ani. A fost utilizat și de Homo sapiens în Antichitate și continuă să fie folosit și astăzi de către unele comunități indigene.
De exemplu, populațiile Mi’kmaq, din estul Canadei, și Saami, din Laponia, folosesc extracte de gudron de mesteacăn pentru a preveni infectarea rănilor cu bacterii gram-pozitive, precum Staphylococcus aureus. Acestea se numără printre cele mai frecvente bacterii care infectează rănile și diferă de cele gram-negative prin faptul că nu au o membrană externă suplimentară care să le protejeze de agenții antimicrobieni.
Pornind de la aceste observații, cercetătorii au produs gudron de mesteacăn din două specii de arbori care erau răspândite în Europa în timpul Pleistocenului târziu, perioadă în care trăiau neanderthalienii. Materialul-minune folosit de neanderthalieni a fost obținut prin două metode preistorice, bazate pe utilizarea lutului și a pietrei, precum și printr-o metodă mai modernă, folosită de Mi’kmaq, care implică recipiente din metal.
Rezultatele au arătat că gudronul produs prin toate cele trei metode a inhibat dezvoltarea bacteriei S. aureus, dar nu și a bacteriilor gram-negative, precum E. coli. Acest lucru sugerează că gudronul realizat de neanderthalieni era la fel de eficient ca cel folosit de Mi’kmaq și Saami în prevenirea infecțiilor.
„Am constatat că gudronul de mesteacăn produs de neanderthalieni și de oamenii timpurii avea proprietăți antibacteriene. Acest lucru are implicații importante pentru modul în care neanderthalienii ar fi putut reduce impactul bolilor în timpul ultimelor ere glaciare și i se adaugă unui număr tot mai mare de dovezi privind practicile medicale din aceste comunități timpurii”, au scris autorii studiului.
Desigur, nu se poate spune cu certitudine dacă neanderthalienii foloseau efectiv gudronul ca antibiotic aplicat pe răni, însă autorul principal al studiului, Tjaark Siemssen, a declarat pentru IFLScience că aceste rezultate sunt în concordanță cu descoperirile recente despre cunoștințele lor medicale.
„Dacă am fi realizat acest studiu acum 30 de ani, probabil ar fi fost întâmpinat cu mult mai mult scepticism, dar în ultimele decenii au apărut numeroase dovezi privind practicile medicinale ale neanderthalienilor”, explică el.
„Observăm, de exemplu, utilizarea mușețelului și a cozii-șoricelului”, plante identificate în tartrul dentar al neanderthalienilor și cunoscute pentru proprietățile lor medicinale. „De asemenea, găsim ciuperci care poate au fost ignorate în trecut, dar acum realizăm că ar fi putut avea utilizări terapeutice, pentru că, în mod clar, nu erau consumate ca hrană”, adaugă Siemssen.
Un exemplu relevant este descoperirea unor mucegaiuri producătoare de penicilină în placa dentară a unui neanderthalian din Spania, sugerând că acesta ar fi putut mesteca material mucegăit pentru a folosi efectele antibiotice în tratarea unui abces dentar. În același timp, descoperirea unui schelet de neanderthalian cu un picior fracturat, dar vindecat, în celebra peșteră Shanidar, indică faptul că această specie umană dispunea atât de inteligență, cât și de empatie pentru a avea grijă de membrii răniți ai comunității.
În concluzie, autorii studiului subliniază o idee provocatoare: cu cât aflăm mai multe despre practicile de vindecare ale neanderthalienilor, cu atât putem învăța mai mult de la ei, redescoperind înțelepciunea medicală antică.
„Într-o lume care se confruntă astăzi cu o criză a antibioticelor, marcată de creșterea rezistenței bacteriene, interesul pentru remedii tradiționale devine tot mai important”, au scris aceștia.
Studiul a fost publicat în revista PLOS One.
Semne de viață străveche, găsite într-un loc în care nimeni nu se aștepta
Un strămoș bizar al crocodililor mergea pe două picioare
Cum mirosea respirația lui T. Rex? Iată ce spun oamenii care reînvie mirosuri străvechi!