Oamenii de știință au descoperit dovezi noi care atestă faptul că Piatra de Altar de la Stonehenge, un megalit cu o greutate de șase tone, a fost transportată în mod intenționat pe o distanță de sute de kilometri din Scoția de către populațiile antice.
Această realizare ar fi necesitat o determinare extraordinară, scoțând la iveală un nivel de organizare surprinzător de sofisticat pentru o perioadă de acum mii de ani.
Un nou studiu condus de cercetătorii de la Universitatea Curtin oferă o perspectivă proaspătă asupra unuia dintre cele mai vechi mistere ale monumentului de la Stonehenge: modul în care o piatră masivă a străbătut Marea Britanie pentru a deveni parte din faimosul ansamblu.
Piatra de Altar este un megalit din gresie situat chiar în centrul sitului Stonehenge. Cercetările anterioare sugeraseră deja că piatra provine din nord-estul Scoției, aflat la aproximativ 700 de kilometri distanță de Câmpia Salisbury, ceea ce face ca prezența sa acolo să fie unul dintre cele mai remarcabile exemple de transport pe distanțe lungi din Europa preistorică.
Cele mai recente date întăresc ipoteza că oamenii din antichitate, și nu forțele naturale, au fost cei responsabili pentru mutarea acestui bloc masiv pe un teren extrem de dificil.
Noul studiu continuă cercetările anterioare care au exclus ghețarii ca mijloc principal de transport. Pentru a investiga mai profund, oamenii de știință au combinat tehnicile de datare a granulelor minerale cu modele computerizate ale calotelor glaciare străvechi.
Scopul lor a fost de a determina cu exactitate locul de origine și de a verifica dacă ghețarii ar fi putut transporta piatra spre sud în timpul ultimei ere glaciare.
Conform rezultatelor, este posibil ca ghețarii să fi deplasat roci din Scoția pe o parte din traseu, ajungând probabil până la Dogger Bank, în ceea ce este astăzi Marea Nordului. Cu toate acestea, modelele climatice arată că nu a existat nicio rută glaciară viabilă care să poată transporta Piatra de Altar direct până în sudul Angliei. Prin urmare, o mare parte din călătorie rămâne inexplicabilă prin simple procese naturale.
„În loc să fie purtată în mod natural de gheață, dovezile indică o mișcare deliberată, planificată cu atenție de-a lungul unui peisaj provocator și variat”, afirmă coautorul principal dr. Anthony Clarke, de la Facultatea de Științe ale Pământului și Planetare din cadrul Universității Curtin.
„Modelele noastre arată că gheața nu a ajuns în sudul Angliei, ceea ce înseamnă că piatra a trebuit totuși mutată sute de kilometri de către oameni, cel mai probabil în etape, combinând tractarea terestră cu transportul fluvial sau de coastă.”
Mutarea unei pietre de șase tone pe o distanță atât de vastă a reprezentat o sarcină colosală pentru comunitățile neolitice. Cercetătorii sunt de părere că drumul a implicat un efort coordonat între grupuri umane care trăiau în regiuni diferite.
Dr. Clarke subliniază că aceste concluzii scot la lumină un nivel de cooperare mult mai mare decât se credea înainte. „Transportul unei pietre de asemenea dimensiuni pe o distanță atât de lungă ar fi necesitat planificare, coordonare și o cunoaștere profundă a teritoriului, fără a mai menționa o determinare uriașă.”
În următoarea etapă a proiectului, cercetătorii plănuiesc să identifice locația exactă din nord-estul Scoției de unde a fost extrasă gresia și să exploreze rutele specifice pe care oamenii preistorici le-ar fi putut utiliza, scrie Sciencedaily.
Studiul a fost realizat în colaborare cu specialiști de la Universitatea Sheffield Hallam, Universitatea din Sheffield, Wessex Archaeology și Universitatea din Bristol.
Noi dovezi arată cine a mutat pietrele de la Stonehenge
Dinții unei vaci oferă indicii despre transportul pietrelor de la Stonehenge
„Stonehenge-ul din Sahara” a fost construit cu mii de ani înaintea celui din Anglia
Doi activiști au aruncat cu vopsea peste pietrele de la Stonehenge, vechi de 5.000 de ani