Cu mii de ani înainte ca Stonehenge să fie finalizat, și la mii de kilometri distanță de sudul Angliei, o altă cultură a construit un cerc de pietre remarcabil de similar, posibil pentru a urmări mișcarea Soarelui și schimbarea anotimpurilor: „Stonehenge-ul din Sahara”.
Nabta Playa este un sit antic situat într-o depresiune a Deșertului Nubian, aproape de granița sudică a Egiptului. Descoperit în anii 1970, acest loc a dezvăluit sute de vetre, artefacte culturale și oase de vite datând din perioada neolitică mijlocie, sugerând că popoarele nomade reveneau periodic aici pentru a se hidrata, odihni și pentru a contempla.
Inițial un important punct de alimentare cu apă pentru triburile migratoare, bazinul a evoluat într-un reper semnificativ. Aici, constructorii antici au ridicat cel puțin trei grupuri de cercuri megalitice de piatră, ceea ce i-a adus supranumele de „Stonehenge-ul din Sahara”.
Potrivit unui studiu din 1998, fiecare dintre aceste structuri „este alcătuită din mai multe blocuri mari de gresie, grosier fasonate, așezate pe margine pentru a încadra o zonă ovală de aproximativ 5-6 metri lungime și 4-5 metri lățime, în centrul căreia se află o placă mare, dreptunghiulară, orientată nord-sud”.
Se estimează că situl a fost construit acum peste 7.000 de ani de către Ru’at El Baquar, un cult nomad al venerării vitelor, care l-ar fi folosit pentru a urmări mișcarea Soarelui și pentru a prezice sosirea musonilor. La acea vreme, zona în care se află astăzi deșertul nu era aridă, ci o regiune fertilă, care se transforma într-un lac în timpul sezonului umed, notează IFL Science.
Atât prin formă, cât și prin funcție, Nabta Playa seamănă cu Stonehenge, celebrul monument din sudul Angliei, a cărui construcție a început în jurul anului 3100 î.Hr. și a continuat până în 1600 î.Hr. La fel ca Stonehenge, se presupune că și acest sit era folosit pentru celebrarea unor evenimente astronomice. Dacă această teorie se confirmă, Nabta Playa ar fi cel mai vechi observator astronomic de pe Pământ.
„Aici avem prima încercare a omenirii de a stabili o conexiune serioasă cu cerul”, a declarat J. McKim Malville, profesor de Științe Astrofizice și Planetare la Universitatea din Colorado (SUA).
„Acești oameni foloseau stelele pentru a traversa deșertul și pentru a localiza mici surse de apă, precum Nabta Playa, care probabil avea apă timp de patru luni pe an, începând cu musonul de vară”, a adăugat Malville.
Totuși, nu toți cercetătorii sunt de acord cu această interpretare. O altă teorie sugerează că pietrele ar fi fost un memorial dedicat morților, deși, în lipsa unor rămășițe umane descoperite sub ele, situl ar fi fost mai degrabă o necropolă simbolică decât un cimitir tradițional.
Indiferent de scopul său exact, Nabta Playa rămâne unul dintre cele mai remarcabile și mai vechi ansambluri megalitice cunoscute. Abia după aproximativ 2.500 de ani aveau să se înalțe în toată splendoarea lor piramidele din Giza, demonstrând că această regiune a Africii de Nord a fost un leagăn al civilizației umane timp de milenii.
Arheologii au scos la lumină noi indicii despre Templul Mortuar al Reginei Hatșepsut
De unde provin piesele din mozaicul lui Alexandru cel Mare? Iată ce arată cele mai noi analize!
Este adevărat că oamenii preistorici au trăit în peșteri?
Cele mai vechi dovezi ale prezenței umane în Europa, găsite la situl Grăunceanu din România