Cele mai vechi rămășițe umane din Antarctica au peste 200 de ani și o origine necunoscută

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Cele mai vechi rămășițe umane din Antarctica au peste 200 de ani și o origine necunoscută. În afara stațiilor de cercetare și a expedițiilor ocazionale, Antarctica nu a fost niciodată locuită permanent de oameni. Deși există dovezi că, în trecutul îndepărtat, continentul găzduia păduri tropicale, mlaștini și dinozauri, până la apariția primilor oameni moderni care au părăsit Africa, regiunea devenise deja mult prea rece și izolată pentru a permite supraviețuirea fără tehnologie avansată.

Există însă ipoteze care sugerează că exploratorul polinezian Hui Te Rangiora (cunoscut și drept Ui-te-Rangiora), menționat în tradițiile orale māori, ar fi ajuns în apropierea Antarcticii în secolul al VII-lea d.Hr. Legendele îl descriu pe navigator ajungând într-un „loc cețos, întunecat și lipsit de soare”, o descriere care i-a determinat pe unii cercetători să creadă că ar fi putut traversa apele antarctice sau chiar să fi zărit continentul înghețat.

• Ştefan cel Mare, domnitorul care a marcat istoria Moldovei. „La lucruri de războaie meşter, unde era…
• Blestemul domniilor fanariote pentru români

Cu toate acestea, prima confirmare istorică a observării Antarcticii a avut loc abia în 1820, când exploratorul rus Thaddeus von Bellingshausen a descris un „țărm de gheață de înălțime extremă” în timpul unei expediții în regiune. În deceniile și secolele care au urmat, continentul a fost explorat treptat, adesea cu prețul vieții celor implicați.

Cele mai vechi rămășițe umane din Antarctica au peste 200 de ani. Cum au ajuns acestea acolo?

Cele mai vechi rămășițe umane din Antarctica au peste 200 de ani și o origine necunoscută. Un lucru straniu este faptul că, în anii 1980, un cercetător a descoperit rămășițe umane în Antarctica, aparținându-i unei persoane care ar fi murit între 1819 și 1825.

„La 7 ianuarie 1985, la ora 16:35, în timpul colectării de deșeuri marine de pe plaja Yámana, de pe coasta Capului, am făcut prima descoperire a unor rămășițe umane: un craniu parțial îngropat în sectorul stâncos și nisipos al plajei”, a relatat profesorul Daniel Torres Navarro, de la Universitatea din Chile.

„Era vizibilă doar porțiunea parieto-occipitală, în timp ce regiunile frontală, nazo-maxilară și parietală erau acoperite de nisip. Suprafața expusă avea o tentă verzuie din cauza proliferării microalgelor. După recuperare, au putut fi salvate două fragmente maxilare cu câțiva dinți bine conservați. O căutare amănunțită nu a scos la iveală incisivii centrali, iar investigațiile ulterioare în zonă nu au identificat alte rămășițe umane, precum mandibula sau vertebrele”, a adăugat acesta.

Ce arată analizele?

Analizele inițiale au indicat că acel craniu îi aparținea unei persoane tinere, cel mai probabil de sex feminin. Descoperirea i-a determinat pe cercetători să revină în zonă de mai multe ori în anii următori, identificând și alte fragmente osoase, inclusiv un femur într-un sit apropiat. Echipa a concluzionat că rămășițele au fost probabil dispersate pe o arie largă și îngropate ulterior în nisip.

Potrivit analizelor, femeia ar fi provenit din Chile și ar fi murit între 1819 și 1825. Rămâne însă întrebarea cum a ajuns acolo, posibil chiar înainte de prima observare oficială a continentului antarctic.

„În ceea ce privește originea acestor rămășițe umane, aș propune ipoteza că, din motive necunoscute, femeia ar fi putut face parte dintr-un grup de vânători de foci din secolul al XIX-lea care au abandonat-o în acel loc”, a explicat Torres Navarro.

„O altă posibilitate este ca ea să fi murit la bordul unei nave și să fi fost ‘îngropată în mare’, conform obiceiurilor vremii. În acest caz, corpul ar fi putut fi transportat de curenți și furtuni până la țărm, unde ar fi fost consumat de animale necrofage precum furtunarul uriaș, pescăruși sau alte păsări marine. Acestea ar fi putut separa craniul de restul corpului, ducând la pierderea mandibulei și a dinților. Ulterior, oasele ar fi fost împrăștiate pe o suprafață extinsă și acoperite de nisip”, a continuat profesorul.

„Indiferent de lanțul exact al evenimentelor, până în prezent nu au mai fost descoperite alte rămășițe în afara celor menționate”, a încheiat acesta.

Vă recomandăm să citiți și:

Cum a „pierdut” un stat american aproape două săptămâni din calendar în anul 1867?

Asteroidul care a nimicit dinozaurii ar fi declanșat o epidemie a ciupercilor

Se împlinesc 483 de ani de la moartea omului care ne-a învăţat că Pământul se învârte în jurul Soarelui

Un carnețel vechi de 800 de ani și „hârtie” igienică din mătase au fost descoperite într-o latrină medievală din Germania