Un arheolog care navighează precum un viking a făcut descoperiri neașteptate

Un arheolog care navighează precum un viking a făcut descoperiri neașteptate. Arheologul Greer Jarrett de la Universitatea Lund (Suedia) a urmat rutele maritime ale vikingilor timp de trei ani.

Un arheolog care navighează precum un viking a făcut descoperiri neașteptate. Cercetările sale recente arată că aceștia navigau mult mai departe de țărm și ajungeau mai departe de Scandinavia decât se credea anterior. Într-un studiu publicat recent, Jarrett oferă dovezi privind existența unei rețele descentralizate de porturi, amplasate pe insule și peninsule, care ar fi avut un rol crucial în comerțul și călătoriile epocii vikinge.

• Cea mai veche artă botanică cunoscută dovedește o gândire matematică timpurie
• Ziua în care Consiliul Dirigent al Transilvaniei decide organizarea administrativă a teritoriilor unite cu România

Descoperirile au fost publicate în revista Journal of Archaeological Method and Theory.

Ce a descoperit un arheolog care navighează precum un viking?

În 2022, Jarrett a navigat cu o barcă similară celor folosite în perioada vikingă (aprox. 800-1050 d.Hr.) de la Trondheim până dincolo de Cercul Polar și înapoi. De atunci, el și echipa sa au străbătut peste 5.000 de kilometri de-a lungul rutelor comerciale vikinge. Rezultatele sugerează că vikingii navigau în larg mai des decât se credea, nu doar aproape de coastă.

„Am demonstrat că acest tip de ambarcațiune se comportă bine în larg, chiar și în condiții dificile. În schimb, navigația aproape de țărm, prin fiorduri, poate fi la fel de provocatoare, din cauza curenților subacvatici sau a vânturilor catabatice care coboară de pe versanții munților”, explică Jarrett, doctorand în arheologie.

Expedițiile nu au fost lipsite de peripeții. Într-una dintre ele, catargul principal s-a rupt în largul coastelor norvegiene, forțând echipajul să improvizeze pentru a evita un dezastru, relatează Phys.org.

„Frigul din Insulele Lofoten a fost cumplit. Ne-au înghețat mâinile. Atunci am înțeles cât de important este să ai un echipaj unit”, povestește Jarrett.

Barca a fost testată și pe Marea Baltică și în Kattegat. Deși nu are chila adâncă specifică ambarcațiunilor moderne, s-a dovedit surprinzător de stabilă.

Pentru a identifica rutele precise ale vikingilor, Jarrett a intervievat navigatori și pescari despre traseele tradiționale folosite în secolele XIX și XX, când încă se naviga cu bărci fără motor.

„Am folosit experiența proprie, completată de cunoștințele tradiționale ale navigatorilor, pentru a reconstrui rutele maritime probabile ale epocii vikinge”, spune el.

„Hărțile” ingenioase pe care le foloseau vikingii în călătorii

Vikingii nu foloseau hărți, busole sau instrumente de navigație moderne, ci se bazau pe „hărți mintale”, adică experiență personală, amintiri și povești transmise din generație în generație. De exemplu, mituri legate de insulele Torghatten, Hestmona și Skrova serveau drept repere pentru orientare și avertismente despre pericolele zonei.

Jarrett numește acest sistem de referință mitologic și geografic un „peisaj mintal maritim cultural”. Insulițele, recifurile și stâncile formau o rețea narativă care îi ajuta pe vikingi să se orienteze și să supraviețuiască în larg.

Cu ajutorul observațiilor din expedițiile sale și al reconstrucțiilor digitale ale peisajului din perioada vikingă, Jarrett a identificat patru porturi vikinge descoperite recent, situate mai în larg decât centrele comerciale cunoscute până acum.

„Cu o astfel de barcă, e esențial ca portul să fie ușor accesibil în orice condiții de vânt. Trebuie să existe mai multe căi de acces. Fiindcă ambarcațiunile au pescaj mic, adâncimea redusă a golfurilor nu e o problemă, însă pătrunderea în fiordurile înguste este dificilă: velele pătrate nu sunt bune pentru navigația contra vântului, iar vânturile catabatice pot fi periculoase”, explică el.

Un arheolog care navighează precum un viking a aflat pe propria piele cât de important este faci parte dintr-o echipă unită

Ipoteza lui Jarrett este că, în epoca vikingă, exista o rețea extinsă de astfel de porturi mici, ușor accesibile, unde marinarii se puteau opri pentru odihnă, schimburi și întâlniri.

„De obicei, știm doar punctele de plecare și de sosire ale rutelor comerciale vikinge, orașe mari precum Bergen și Trondheim în Norvegia, Ribe în Danemarca sau Dublin în Irlanda. Ceea ce mă interesează pe mine este ce se întâmpla între aceste puncte. Ipoteza mea este că o rețea descentralizată de porturi mici, aflate pe insule și peninsule, era esențială pentru eficiența comerțului viking”, declară Jarrett.

Expedițiile nu au fost lipsite de pericole. Într-o întoarcere din Lofoten, catargul s-a rupt la 25 km de țărm, iar echipajul a fost nevoit să lege două vâsle pentru a susține vela. Au reușit să ajungă la mal, dar barca a avut nevoie de zile întregi de reparații. Într-o altă aventură, o balenă Minke a apărut brusc lângă barcă și a dat din coada uriașă la câțiva metri distanță.

Jarrett a descoperit și cât de esențială este coeziunea umană în astfel de expediții maritime. „Ai nevoie de o barcă care să reziste în orice condiții meteo. Dar dacă nu ai un echipaj unit și capabil să se suporte un timp îndelungat, astfel de călătorii ar fi imposibile”, conchide el.

Vă recomandăm să citiți și:

Un lucru mai puțin cunoscut despre statuile grecești și romane antice

S-ar părea că piramidele egiptene antice nu erau doar pentru elite

Este posibil ca arheologii să fi descoperit canalul „pierdut” construit de unchiul lui Iulius Cezar

În urmă cu peste un mileniu, adevăratul Ragnar Lodbrok conducea o bătălie legendară care avea să-i asigure un loc în istorie