Prima pagină Lumea digitala

Societatea informatizata

Claudiu Andone 11.09.2007 | ● Vizualizări: 552
Inceputurile     computer, societate + zoom
Galerie foto (3)

Democratizarea computerului a marcat inceputul societatii informatizate. Commodore PET, TRS 80 si Apple II, create in 1977, au fost numite, de catre revista Byte din acea vreme, primele computere personale.

Capitolul 1
Inceputurile


Ce puteai face cu ele? Sa te distrezi cu cateva jocuri video, sa compui niste desene primitive ori sa faci calcule. In 1981, odata cu lansarea primului IBM PC, computerul devine o unealta de business complexa. Cu Lotus 1-2-3, un soft similar Windows Excel-ului de azi, utilizatorul putea crea tabele, baze de date si chiar grafice. Insa pe atunci informatia digitala putea fi transferata de la un computer la altul doar cu ajutorul benzii magnetice sau al dischetei. Cat despre editoarele de text, ele au aparut abia in 1985: WordPerfect 4.1 pentru computerul IBM 5150 si Microsoft Word 1.0 pentru Apple Macintosh.

Revolutia informatica in Romania

In aceeasi perioada, casele romanilor au gazduit primele computere personale HC85 (Home Computer) si CIP, construite chiar in tara noastra, pe baza procesorului Z8080. Erau practic copii destul de fidele ale computerelor ZX Spectrum create de englezii de la Sinclair. Avantajul era ca aceste computere nu aveau nevoie de un monitor special. Se cuplau la Telecolor-ul din sufrageria familiei. Doar norocosii care reuseau sa ajunga in tari din Occident se puteau mandri cu un computer IBM sau Commodore. Dezavantajul home-computerului? Avea o memorie de numai 64 KB, mai putin decat ocupa pe computer acest material in format document Word.

1987 a fost anul in care s-au introdus in scolile elementare din tara noastra cursuri de operare si programare a computerului. Nu a trebuit sa ma documentez in aceasta directie, pentru ca am trait momentul pe pielea mea. Erau primii pasi in limbajul de programare BASIC – unul rudimentar, dar foarte apropiat de limbajul uman. De pilda, daca voiai sa desenezi ceva, trebuia sa dai comanda DRAW, iar pentru afisarea unui mesaj pe ecran, ii scriai computerului in program comanda PRINT. Personal, am fost fascinat mai mult de o alta minunatie. Cu BEEP puteai face o muzica asemanatoare celei a primelor sonerii de la telefoanele mobile. Era banal. Aveai nevoie de doi parametri: valoarea notei muzicale si durata acesteia, iar dupa cateva exercitii, ajungeai sa reconstitui chiar si Oda bucuriei. Era o jucarie si chiar asa am tratat dispozitivul in marea majoritate a timpului. Ne strangeam cate patru – cinci colegi in camera unuia dintre noi si ne bucuram de cea mai dezvoltata parte de software a HC-ului: jocurile. Incarcarea acestora in memoria „cutiutei cu clape“ se facea cu ajutorul benzii magnetice a casetei audio. Nu era insa atat de simplu. Sunetul era transformat de computer in informatie digitala, cod masina. Pentru ca acest lucru sa se intample, sunetul nu trebuia deteriorat in vreun fel. Trebuia inregistrat in cele mai bune conditii, iar la acea vreme furnizorii de programe, jocuri etc. isi faceau veacul prin piete, ori pe la colturi de strada. Continutul era de proasta calitate, dar pe o astfel de caseta se puteau inghesui chiar si 30 de jocuri, dintre care functionau macar jumatate. Mai departe ne descurcam noi, imprumutandu-le unul de la altul si multiplicandu-le.

Atunci am descoperit un coleg ai carui parinti intelesesera potentialul afacerii si ii cumparasera fiului lor un Floppy Disk Drive (FDD). Era un patratel din plastic moale, cu latura de 5,25 inci, in care se invartea un disc magnetic. Pe el informatia era inscriptionata in format digital, motiv pentru care aceasta era mult mai rapid accesata de computer. In plus, discul se deteriora mai greu decat banda magnetica. Astfel, pustiul nu facea altceva toata ziua decat sa inregistreze casete cu jocuri din imensa lui baza de date inmagazinata pe dischete, iar produsul finit, casetele cu jocuri, erau bineinteles contracost.

In sfarsit PC-uri
Asa ne-am petrecut frageda pruncie, in fata televizorului cu rol de monitor si a ochilor parintesti care sperau ca odata si odata vom revolutiona lumea de la claviatura acelei cutiute de jucarie. Noua insa ni s-a parut o vesnicie, ba chiar ca timpul se oprise in loc, pana cand, in 1987, am auzit zvonuri de peste mari si tari ca IBM construise un computer mult mai tare. Mai precis de vreo 200 de ori mai tare, pentru ca avea memorie de 1 MB si FDD. Era primul PS/2 (Personal System 2) si arata ciudat. Avea tastatura separata de computer, iar TV-ul era inlocuit de un monitor special. Puteam doar sa-l visam, pentru ca masinaria costa in jur de 3.500 USD, mult peste puterile de cumparare ale parintilor, asta daca ar fi putut si ei ajunge in tarile occidentale. Abia in 1993 am descoperit, pe biroul unui prieten, un IBM PS/1 – primul computer cu adevarat evoluat. Avea un procesor 386SX care functiona la frecventa uluitoare de 20 MHz, unitatea FDD era si ea mult evoluata, cu dischete din plastic dur, care aveau latura mult mai mica: 3,5 inci. Sistemul beneficia de o memorie RAM de 4 MB si de un hard disk cu capacitatea gigantica de 30 MB. Nu mai era vorba de cerculete, liniute si melodioare cu sunet rudimentar. Computerul rula Windows 3.1, un sistem de operare revolutionar, care mergea sub platforma MS-DOS. Acest sistem era incarcat pe 11 dischete. Tot cu dischetele se transferau si programele de la un computer la altul, iar daca una dintre ele era defecta, te vedeai nevoit sa te intorci la pasul unu. Sacaitor lucru, mai ales ca dischetele nu erau chiar foarte accesibile ca pret, dar cine se mai gandea la asta cand putea vedea pe ecran o grafica extraordinara? Pentru prima data, in Windows puteai vedea filme cu ajutorul aplicatiei Windows Media Player. In programul Word for Windows 1.0 puteai scrie romane, pe care apoi le salvai pe discheta. Monitorul avea rezolutia VGA (640x480 pixeli), iar imaginile aratau grozav, pentru ca insumau pana la 256 de culori, fata de numai 16 la bietul Home Computer.

Toate bune si frumoase insa, fiind inca niste copii, cel mai mult ne-au marcat tot jocurile. Am fi facut orice pentru a sta cat mai mult timp pe langa masinaria colegului, iar cand ne strangeam 4-5 oameni in fata tastaturii computerului, se incingeau adevarate campionate de gaming. Din cauza primului joc din seria Mortal Kombat, dupa cateva luni de lupte la dublu, din biata tastatura a IBM-ului au inceput sa sara butoanele. Altele s-au blocat, iar claviatura a trebuit inlocuita.

Internetul ne-a salvat
Toti gamerii ne inscriseseram la licee, in clase de informatica, dar nu am scapat nici in primul an de studiu de BASIC. Profesori de informatica gaseai doar in facultati, iar oamenii erau teore­ticieni care bateau toba pe limbaje de programare abstracte si pe cale de dis­pa­ritie, precum FORTRAN sau COBOL, dezvoltate imediat dupa cel de-al Doi­lea Razboi Mondial. In liceu, profesorii de informatica erau de fapt matemati­cieni reciclati pentru noul trend global. Cat despre BASIC, stiam ceva mai multe decat bietul dascal care invatase pe de rost primul manual de liceu intro­dus in Romania, un adevarat ro­man ce numara vreo 600 de pagini, ilustrate cu o multime de scheme logice. In SUA lucrurile stateau altfel. Pri­ma retea care opera cu ajutorul suitei de protocoale moderne TCP/IP utilizate si astazi functiona inca din 1983. In 1990, Tim Berners-Lee crea primul server World Wide Web – sau Interne­tul, cum ii spunem astazi – si primul browser web, poarta de acces catre acesta. Ce-i drept, reteaua era accesi­bila doar centrelor de cercetare si uni­ver­sitatilor. Abia doi ani mai tarziu, in 1993, CERN (Organisation Europé­enne pour la Recherche Nucléaire), care deti­nea controlul retelei Internet in Europa, a promulgat democratizarea acesteia. Din acel moment, oricine se putea conecta la Internet. Iar de atunci si pana la finele anilor ’90, se apreciaza ca popularitatea Internetului a crescut cu 100% in fiecare an, cu exceptia perioadei 1996-1997, care a marcat o crestere si mai importanta. 1993 a fost si anul in care sistemul de transfer al postei electronice (e-mail) a fost acceptat ca standard global pentru trimiterea mesajelor prin intermediul Internetului. Trimiterea informatiilor dintr-o parte a globului in cealalta in cateva minute a marcat adevaratul inceput al erei societatii informatizate. Inceputul anilor ’90 a insemnat si trecerea la generatia a doua (2G) a telefoanelor mobile. Conexiunile mult mai stabile, dimensiunile reduse ale echipamentelor si extinderea retelelor de comunicare GSM, iDEN si CDMA au permis in sfarsit adoptarea in masa a telefoniei mobile.

FACTS


Scurta istorie a e-mail-ului
1969. ARPANET, prima retea de computere din lume, apartinand Departamentului de Aparare al SUA, incepe experimentele cu transferuri de scrisori electronice.
1971. Ray Tomlinson este primul programator din lume care imple­menteaza un sistem de trimitere-receptie a mesajelor e-mail. Tot el stabileste ca semnul @ sa fie utilizat pentru a desparti numele utilizatorului de numele computerului de pe care era trimis mesa­jul. Cand Tomlinson i-a aratat primul e-mail unui coleg, l-a atentionat: „Nu spune nimanui despre asta! Nu la asta trebuia sa lucram noi.“ Probabil, daca era prins ca primeste bani pe niste proiecte „aiuristice“, ar fi fost dat afara in secunda urmatoare. Ulterior, ARPANET a dezvoltat e-mail-ul, considerandu-l o aplicatie puternica.
1977. US Postal Service (USPS) recunoaste faptul ca posta electronica si transferul electronic de date pune probleme serioase serviciilor sale si implicit veniturilor. In disperare de cauza, USPS initiaza un serviciu postal experimental, pe nume E-COM. Mesajele electronice erau trimise la un sediu postal, care le tiparea si le trimitea in format clasic. A fost un esec, pentru ca un utilizator trebuia sa trimita cel putin 200 de mesaje pentru ca serviciul sa fie rentabil. Dupa trei ani, E-COM a fost desfiintat, iar USPS a pierdut o groaza de bani.
1988. Vinton Cerf, unul dintre creatorii suitei de protocoale TCP/IP, realizeaza conectarea primului client de mail in reteaua NSFNET (National Science Foundation Network) pentru utilizare experimentala, actul fiind creditat ca prima folosire comerciala a Internetului.
1989. Sistemul de e-mail Compuserve este de asemenea conectat in reteaua NSFNET, prin intermediul altei retele, cea a Ohio State University. 1993. America Online si Delphi isi conecteaza la Internet propriile sisteme de e-mail, fapt ce demareaza adoptarea mail-ului ca standard global.
 

Capitolul 2
Internetul – o scena pentru toti

Odata cu adoptarea si dezvoltarea Internetului, s-au democratizat si informatia digitala, continutul multimedia, aplicatiile, sistemele de operare, modul in care priveam computerul si utilizarile sale. Mai presus de toate, insa, am invatat ca nu putem invata totul si ca memoria noastra colectiva este Internetul.

Computerul personal si Internetul au schimbat pentru totdeauna modul in ca­re comunicam si ne informam. Ni­meni nu stie cate computere exista la ora ac­tuala pe glob, probabil peste un miliard, dar, potrivit unui studiu al In­ter­net System Consortium (www.isc.org), in iulie 2007 erau 489.774.269 de com­putere conectate la Internet, in timp ce in ianuarie fusesera 433.193.199. O crestere fantastica. Internet World Stats spune ca in prezent sunt legati la Internet 1,244 miliarde de oameni. Daca acum cativa ani se putea spune ca gasesti aproape orice informatie pe Internet, acum cuvantul „aproape“ poate fi eliminat din enunt.

Intr-un alt studiu, realizat de Radicati Group in primavara lui 2006, se scrie ca in primul sfert al acelui an s-au trimis, in medie, 171 miliarde de e-mail-uri pe zi! Dintre acestea, 71% reprezentau spam-uri, mesaje nedorite si neautorizate de destinatari, trimise automat de catre niste roboti software, programati sa faca reclama stapa­nilor lor. Internetului si compu­terelor li s-a alaturat telefonul mobil, de care astazi nu ne mai putem dezlipi oriunde ne-ar purta pasii. Societatea informatizata se mareste exponential odata cu tehno­logiile de transfer wireless (fara fir) al datelor, precum 3G, Wi-Fi si WiMAX. Absolut orice informatie poate fi accesata dupa apasarea catorva butoane.

Domnul Stie-tot
In cele mai multe cazuri, intr-o redactie de stiri, intreruperea accidentala a conexiunii la Internet inseamna momente de munca pierdute. Majoritatea datelor se afla undeva in marea retea. Sunt date despre nu stiu ce companie, comunicate de presa, imagini pentru ilustrarea articolelor, enciclopedia online Wikipedia care iti explica un termen stufos, clientul de mail pe care il vizitezi o data pe minut cu disperare pentru a vedea daca a sosit un raspuns mult asteptat de la o personali­ta­te-che­ie pentru materialul tau si Google, motorul de cautare in acest noian de informatii. Mai mult, compu­terul tinde sa se mute cu totul pe Internet, in asa-numitele sisteme de operare online. Un exemplu deja functional este eyeOS (http://eyeos.org). Dupa ce iti creezi un cont pe site, iti poti utiliza propriul computer online. Fereastra in care lucrezi arata si se comporta ca un desktop al oricarui sistem de operare. De pilda, in icoana Trash se pot arunca, printr-o miscare de maus, toate fisierele de care nu mai ai nevoie. Spatiul de stocare al sistemului virtual inca nu rivalizeaza cu un hard-disk de computer, dar intr-un GB de memorie pus la dispozitie de site se pot stoca date absolut necesare, de accesat oriunde. eyeOS vine cu cateva aplicatii office, de pilda eyeDocs, care seamana foarte mult cu Microsoft Word. Exista player audio- vi­deo si program pentru vizuali­zarea pozelor. Toate acestea sunt indepen­dente de computerul de la care te-ai conectat la eyeOS si sunt gratuite. Nu mai trebuie sa instalezi editoare de text sau playere multime­dia pe computerul fizic la care lucrezi.

Internet TV
Incet, incet, televiziunea traditionala intelege ca va fi inlocuita de computer si Internet, asa ca posturile TV si-au inceput difuzarea online. Exemplul de popularitate dat de YouTube este copiat in prezent de o multime de site-uri care ofera continut multimedia. Si nu trebuie sa faca mare lucru, doar ii lasa pe utilizatori sa incarce acel continut pe serverele lor. Astfel, emisiu­nile nu se mai afla la cheremul unor realizatori profesionisti de programe care trebuie sa-si etaleze flerul si sa urmareasca rating-uri ca sa-si dea seama ce-i place poporului. Multimedia care vine de la utilizatori se decanteaza tot prin clicurile si voturile lor, iar prime-time-ul va fi rezervat numai celor mai interesante stiri, filme, poze etc. Vrei totusi televiziune traditionala? Nici o problema. Deschizi de pilda site-ul http://wwitv.com si alegi dintre cele 2.659 de emisii online ale televiziunilor din toata lumea, clasificate in functie de tara. Pentru Romania, pe site figureaza 30 de asemenea posturi. Te-ai plictisit? OK, atunci schimba pe www.channelchooser.com, unde posturile sunt grupate pe categorii de continut: entertainment, muzica, lifestyle, sport etc. Acelasi lucru se intam­pla si pe site-ul www.chan­nel­king.com, ca si pe multe altele. De fapt, o cautare pe Google cu cheia „Internet TV“ e de ajuns pentru a gasi zeci, chiar sute de portaluri ce ofera televiziune gratuita pentru orice gusturi sau categorii de interes.

Vrei sa-ti faci televiziune? Ai nevoie de o camera web, o pereche de casti cu microfon si, bineinteles, acces la Internet. Restul se rezolva pe site-ul Operator 11 (http://operator11.com), cu un cont absolut gratuit. Cu cateva clicuri descoperi ca ti-ai creat propria emisiune, la care poti „chema“ invitati din alte colturi ale lumii, un generic, un fond muzical si multe altele, ca la televizor. Spre deosebire de TV, aici tu esti si producatorul, si regizorul, si vedeta.

Comunicare globala
Biroul de acasa pe care e instalat un computer desktop sau un notebook a devenit un fapt care tine de civilizatie, nicidecum un lux sau un moft. Cu o investitie minima pentru un PC decent si un abonament la Internet de 40 de lei pe luna, chiar si la un furnizor de servicii „de cartier“, poti fi sigur ca ai acoperire globala in comunicare. Primul lucru pe care il fac dupa ce ma trezesc este sa pornesc computerul. Si asta pentru ca, odata cu sistemul de operare, se deschid si mijloacele de comunicare online. Yahoo! Messenger, MSN si Skype sunt portile prin care, absolut oricand, pot discuta in scris, verbal sau audio-video cu toti prietenii si colegii mei. Iar daca nu vreau sa fiu sacait, le pot inchide oricand, cum fac cu telefonul mobil. Asta nu inseamna ca mesajele prietenilor se pierd in eter. Exista oricand metoda trimiterii unui e-mail pe care sa-l citesc ulterior. Iar pentru cine vrea sa stie mai multe despre mine, poate afla asta de pe blogul meu sau, de ce nu, de la robotelul meu de chat, MyCybertwin, care e capabil sa raspunda oricui, oricand, la orice intrebare. E un program software care recunoaste cuvintele introduse in mod text intr-o fereastra de chat si este programat sa dea raspunsul in functie de acestea.

Blogul, cel mai bun PR
Blogul a debutat cu definitia de jurnal personal online. Notiunea s-a extins rapid, iar acum defineste orice site cu o structura de adaugare a informatiilor in ordine cronologica. Poate avea absolut orice tema, de la IT&C pana la muzica, de la discutii pe teme de genetica pana la desene animate. In septembrie 2007, Technorati, un motor de cautare specializat, indexase 107 milioane de bloguri din toata lumea, dupa ce, cu o luna inainte, raportase 94 de milioane de bloguri. Impartind numarul de persoane care intra online (1,244 miliarde) la numarul de bloguri indexate, am putea spune ca unul din 11 oameni care intra online are un blog. Desigur, orice internaut isi poate crea mai multe bloguri.

La inceput totul a fost ca o joaca.
Spui la toata lumea ca ti-ai facut site. Daca intr-ade­var ai talent la scris, iar conti­nutul incarcat este interesant, prietenii isi vor face un obicei din a-l vizita. La randul lor, ei le vor povesti colegilor despre ce chestii interesante au gasit pe blogul tau. Astfel, te poti trezi ca ai cateva zeci sau sute de fani care iti deschid zilnic site-ul ca sa vada ce-ai mai debitat acolo. Ca pe orice site sau portal, popularitatea poate atrage dupa sine notorietate si venituri din reclame. Daca tu vei scrie, de pilda, pe blog despre masini si vei avea in fiecare zi sute de oameni care vin sa le vada pe site-ul tau, companiile implicate in afacerile cu automobile sau producatorii vor fi interesate/interesati sa-si plaseze reclama la tine pe blog, convinse/convinsi ca vor fi vazute de niste pasionati ai domeniului si, deci, de posibili clienti. Companiile si-au dat seama de potentialul blogurilor, asa ca si-au des­chis propriile site-uri, in care oficiali si specialisti, daca nu chiar sefi, stabilesc legatura cu publicul. Au descoperit ca o discutie deschisa si relaxata cu eventualii clienti si parteneri de afaceri nu poate aduce decat lucruri bune: brand awareness, promovare etc. Printre gigantii care se straduiesc sa comunice cu tine se numara Intel, Microsoft, Google, Yahoo!, HP si Dell, iar afacerea aceasta se numeste corporate blog.

Site-urile de stiri au fost insa cele mai incununate de succes. Nu mai ai de ce sa astepti ziarul de a doua zi ca sa afli ce s-a intamplat astazi, pentru ca in orice colt de lume se gaseste un blogger care sa relateze cele mai interesante evenimente petrecute in jurul lui. Si nu oricum, ci intr-un material documentat cu fotografii sau clipuri video demne de a fi preluate de orice flux de stiri. Spre deosebire de o companie de media unde materialul trebuie adaptat, aprobat si realizat dupa niste reguli stricte, unui blogger ii ia aproximativ zece minute ca sa anunte stirea pe site, deci la nivel global, cu costul unui amarat de abonament la Internet. Si daca e vorba de fluxuri de stiri, de pilda, pe site-ul www.blogger­news.net vei gasi cele mai noi informatii din orice domeniu, furnizate de bloggeri. Site-ul nu face altceva decat treaba unei agentii de presa, dar o face automat, cu ajutorul unei aplicatii online, astfel ca munca se reduce aproape la 0. Marile trusturi media au inteles sa preia modelul si au inceput sa dea de lucru la bloggerii talentati. Acestia sunt chiar rasplatiti pentru materialele lor de presa si creditati ca atare. Au descoperit ca majoritatea inregistrarilor si fotogra­fiilor de la un eveniment petrecut spontan provine de la amatori, pentru ca aproape orice om are in ziua de azi un telefon mobil cu o camera digitala incorporata, pregatita sa ilustreze orice material de presa digitala.
Societatea informatizata isi creeaza continutul propriu.

FACTS


Computerul ca profesor
Acum cativa ani parea aberant sa predai pe computer altceva decat programare, baze de date si creare de pagini web. Doar sunt domeniile productive ale computerului, nu? Gresit. Computerul poate face orice il inveti sa faca, iar Siveco România l-a transformat in mai mult decat o tabla pe care sa scrii cu creta. L-a promovat la rangul de asistent al profesorului, prin programul de e-Learning AeL. In laboratoarele multimedia instalate in majoritatea liceelor din Romania, elevii pot studia orice materie in fata computerului. Cum? Foarte simplu. Pe un server sunt instalate majoritatea lectiilor din programa scolara si toate computerele din laborator preiau integral, in timp real, informatiile de la acesta. Lectiile sunt placute din punct de vedere grafic, iar elevii nu mai au de ce sa se planga ca nu pot vedea anosta tabla neagra scrijelita barbar cu o bucata de creta. Desigur, programul afiseaza pe ecran mai multe date schematice. El nu inlocuieste munca profesorului, ci o completeaza. Toate datele despre elevi sunt si ele introduse in server, astfel ca fiecaruia dintre ei ii este atribuita o statie de lucru, iar la sfarsitul orei pot primi note, consemnate de profesor in catalogul digital al clasei. 

 
Capitolul 3
Inteligenta artificiala ne va copia visurile

Computerul a evoluat dupa Legea lui Moore, dar la fel s-au comportat si celelalte echipamente electronice. Internetul isi anunta in viitorul apropiat intrarea in cea de-a treia sa generatie. Robotii nu numai ca vor prelua inteligenta noastra colectiva, dar vor si invata odata cu noi  din greseli, pana vor deveni entitati autonome, care vor tinde spre perfectiune in cunostinta de cauza.

Scriitorii de literatura SF viseaza de zeci de ani la implinirea acestei anti­ci­patii. De fapt, prima inregistrare docu­mentata a unui robot umanoid dateaza din 1495 si ii apartine lui Leonardo Da Vinci. Intr-unul dintre manuscrisele sale a fost gasita reprezentarea unui cavaler din metal care era proiectat sa se ridice in picioare si sa-si miste mainile si maxilarul. Desi robotii capabili de ratiune si gandire ar fi fost in urma cu cativa ani doar povesti pentru copii, stiinta incepe sa prezinte aceasta situatie ca fiind plauzibila. Honda a demonstrat de curand, cu robotul Asimo, ca o masinarie cu ligamente metalice, piele din plastic si creier de siliciu se poate comporta si poate socializa la fel ca oricare dintre noi. Robotelul mai are multe de invatat pana sa devina constient de propria-i identitate. Cat de mult? Probabil ca majoritatea cititorilor acestui articol vor trai si acel moment.

Noi vom fi primii roboti
Aproape toate organele din corpul nos­tru pot fi inlocuite cu unele artifi­ciale, inclusiv inima si rinichii. Poate cea mai spectaculoasa substituire a unei „pie­se“ din angrenajul uman a fost ochiul. Claude Veraart, un om de stiinta belgian, a reusit sa faca legatura dintre o camera video si nervul optic, restabi­lind astfel partial vederea a doi paci­enti. O versiune comerciala a ochiului artificial se asteapta chiar anul viitor, iar omul de stiinta prevede ca pretul unui astfel de dispozitiv va fi in jurul sumei de 20.000 de euro. La proiect lucreaza 15 echipe de oameni de stiin­ta, iar team-ul belgian a avut pana acum cele mai bune rezul­tate.
Mem­bre­le robotizate pentru im­plan­tul uman au devenit un fapt banal. In curand, vom ajunge la concluzia ca, atat timp cat creierul functioneaza foarte bine, restul poate fi inlocuit, recon­ditionat sau chiar imbunatatit, pe masura ce tehnologia avanseaza. Cand insa peste 50% dintre „componentele“ tale vor fi artificiale, ce vei fi conside­rat? Om sau robot? Piesa cea mai complexa este fara indoiala creierul, care nu a fost niciodata reconstituit ca atare. Insa o echipa de 35 de oameni de stiinta de la Universitatea din Lausanne lucreaza de cativa ani la un proiect numit Blue Brain si spun ca pana in 2015 vor reusi sa simuleze un creier uman. Deocamdata au cuplat impreuna 10.000 de celule nervoase, reprezentate de tot atatea procesoare, pentru a-i reproduce intrutotul complexitatea.

Comportamentul moleculelor a fost preluat de la soareci.
Prima etapa a reprezentat-o reconstituirea creierului unui rozator, creier care contine aproximativ 100.000 de astfel de celule. Pentru aceasta etapa, savantii implicati in proiectul Blue Brain au fost ajutati de IBM, care le-a pus la dispozitie unul dintre cele mai puternice computere din lume, Blue Gene, dar pana la sfar­situl acestui prag, vor avea nevoie de un ordinator si mai puternic. Oamenii de stiinta nu sunt insa descurajati. „Astazi avem computerele de care avem nevoie, dar, pentru a ajunge sa recream toate celulele nervoase si conexiunile din creierul uman, ne-ar trebui un computer care ar ocupa spatiul a cateva stadioane de fotbal, iar factura de energie electrica ar ajunge la peste trei milioane de dolari anual“, spune biologul Henry Markram, intr-un interviu pentru Der Spiegel. Omul de stiinta se bazeaza insa tot pe Legea lui Moore si pe evolutia exponentiala a tehnologiei.

 
Internetul semantic
Pana cand vom trai alaturi de roboti ca egali ai nostri, va trebui sa ajungem in sfarsit sa ne cunoastem pe noi, cul­tu­rile noastre si planeta pe care traim. Cum o viata de om nu e de ajuns pen­tru a vizita fizic toata lumea, ne bazam pe constiinta noastra colectiva, Inter­netul. In 1997 aparea pentru prima oara online site-ul Google, care se lauda ca a indexat 25 de milioane de pagini web si te invita sa cauti in ele ce vrei, ca intr-o carte deschisa. Acum, specialistii estimeaza ca Google a ajuns la aproxi­mativ 25 de miliarde de pagini web indexate, o cifra halucinanta, care descrie cantitatea uriasa de informatie ce se afla astazi pe Internet. E tot mai greu de localizat informatia, de gasit exact ce te intereseaza pe tine. Daca dai o cautare pe Google cu cheia „Vreau o pizza buna acasa“, vei sta jumatate de ora sa sintetitezi rezul­ta­te­le ca sa ajungi in cele din urma la site-ul unei pizzerii cu produse deli­cioa­se care onoreaza comenzi la domi­ciliu. Sau poate voiai sa afli reteta unei pizza ca sa o prepari singur acasa? Rezultatul problemei este ca motorul de cautare sa inteleaga limbajul natural, uman. In prezent, majoritatea motoa­relor de cautare dau rezultatele in care gasesc cuvintele tale cheie.

Viitorul sta insa in Internetul semantic sau Semantic Web. Niste algoritmi software speciali invata nu numai cheia de cautare, ci si relatiile dintre cuvintele din propozitie. De pilda, in exemplul anterior, softul recunoaste relatia dintre cuvintele „pizza“ si „buna“, ca si faptul ca pizza este produsul unei pizzerii. Astfel, va cauta pe Internet restauran­tele care fac pizza (buna) dupa comen­tariile lasate pe web de catre cei care au trecut prin pizzeria respectiva. Daca ai spus ca vrei pizza si acasa, acelasi program ar putea iden­ti­fica orasul in care te afli prin adresa IP a compute­ru­lui tau si astfel ar afisa doar restauran­tele din vecinatatea ta. Este o viziune care ii apartine lui

Tim Berners-Lee, parintele Internetului. O aplicatie mult mai importanta pentru analiza seman­tica ar reprezenta-o comunicarea direc­ta cu un computer. Masinaria ar putea intelege astfel ce sa faca daca ii spui ca esti foarte obosit si trist cand te intorci acasa. In contextul unei case inteligen­te, in care compu­terul controleaza toate aparatele, acesta ar putea reduce intensitatea luminilor din camera, ar trage draperiile si ti-ar crea pe loc un playlist audio care sa te relaxeze.

FACTS


Viitorul in date istorice
2010. O echipa de oameni de stiinta de la MIT reuseste sa creeze primul computer din lume care raspunde la comenzile formulate in limbajul natural, uman.
2015. Blue Brain este primul creier artificial, o copie fidela a celui uman. Aceasta performanta a fost realizata cu ajutorul a 200.000 de computere cu cate 100 de procesoare fiecare. Oamenii de stiinta sunt uluiti de rezultate. Cu ajutorul unui interpretor, ei au obtinut primele cuvinte ale creierului. Acesta i-a intrebat cine este el.
2027. Din cauza infractionalitatii in crestere, Google instituie pedepse aspre pentru cetatenii lumii virtuale Google Life care incalca regulile de conduita in societate. Reactia vine dupa ce, in timpul unui discurs virtual al presedintelul George Z. Bush in Piata San Marco, un programator glumet a lansat cateva zeci de porumbei virtuali deasupra omului de stat pentru a-l umple de noroc.
2036. Compania Hilton inaugureaza cel de-al treilea hotel pe Luna. Evenimentul se desfasoara simultan cu a 50-a lansare a rachetei Lastun 12, cu decolare de la Bucuresti Otopeni.
2040. Pentru prima oara in istorie, Legea lui Moore isi atinge limitele. Oamenii de stiinta din toata lumea declara ca, desi crearea de tranzistoare la dimensiuni moleculare este posibila, nu este si rentabila.

Foto: Photos, Northfoto, Photoland/Corbis, Discovery
 

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI