Prima pagină Lumea digitala

Big Brother ne priveste din cer

07.05.2007 | ● Vizualizări: 402
Big Brother ne priveste din cer     Big Brother ne priveste din cer + zoom
Galerie foto (1)

In celebrul blockbuster Terminator, viitorul este dominat de roboti, in timp ce pasari din otel patruleaza pe deasupra orasului, pentru a identifica si a ucide oameni. Acele pasari zboara pe cer inca din primul Razboi Mondial. Pe atunci, nu erau prea evoluate. Acum, Claudiu Andone are vesti noi despre ele.

31 iulie 2018, ora 23.16. Pe peronul Garii de Nord, la linia patru, tanarul X se plimba agitat, desi trenul urmeaza sa soseasca abia peste 44 de minute. Un alt tanar, Y, se apropie, schimba cateva vorbe cu X, dupa care acesta din urma ii strecoara lui Y un pliculet alb, pentru care primeste niste bancnote. In cateva secunde apare politia, care ii incatuseaza pe amandoi. In pliculet se afla mai multe grame de cocaina. Tinerii sunt contrariati: ei aveau impresia ca faimoasele camerele de supraveghere din dreptul peroanelor nu mai functioneaza si se simteau in siguranta. Ce nu stiau ei era faptul ca, la cativa metri deasupra lor, se postase un vehicul zburator miniatural. Dotat cu o camera video cu vedere in infrarosu si cu senzori de apropiere, acesta ii spionase pe tineri in timp ce isi facea tura si-i alertase pe politistii de la sectia din gara. Manevra fusese rapida – dispozitivul poate atinge 35 km/h si e foarte silentios, multu­mita motoraselor electrice si carcasei create dintr-un aliaj extrem de usor.

Vreme de doi ani, planul „Vigilentul“ a monitorizat atent activitatea publica. Telul acestui program? O armata de UAV-uri (Unmanned Aerial Vehicles – vehicule zburatoare fara pilot), mici roboti zburatori capabili sa urmareasca orice si pe oricine. Si nu sunt prea multe locuri in care sa scapi de „ochiul“ lor. UAV-urile tin sub supraveghere scoli, gradinite, parcari, gari, banci si, mai nou, supermarket-uri.

Acest scenariu s-ar putea sa nu fie chiar atat de futurist precum pare, pentru ca laboratoarele stiintifice din toata lumea lucreaza la asemenea echipamente.

UAV-urile au fost folosite deja in Kosovo, Afganistan si Irak, unde s-au dovedit extrem de utile. Continuarea logica a conceptului ar fi dezvoltarea unor UAV-uri care sa functioneze in spatii restranse. In Franta, DGA (Délégation Générale pour l’Armement) a colaborat cu ONERA (Biroul National pentru Studii si Cercetari Aerospatiale) pentru a organiza o competitie intre colegiile franceze de inginerie. Dupa trei ani de cercetari si teste, candidatii s-au adunat, in septembrie anul trecut, la baza militara Mourmelon, pentru a compara prototipurile create de ei. Desi ingeniozitatea aspirantilor la glorie a incitat asistenta cu o multime de forme, sisteme de propulsie si materiale utilizate, majoritatea UAV-urilor s-au prabusit dupa doar cateva secunde de zbor.

Exista inca multe probleme de rezolvat. UAV-urile miniaturale, avand o deschidere a aripilor de maximum 15 cm, trebuie sa zboare cu viteze moderate si mari fara a face zgomot. „Unul dintre obiectivele principale ale cercetarii este acela de a imbunatati performantele aerodinamice“, explica Jaque Fort, inginer la ONERA. Marimea si greutatea reduse fac aceste vehicule mult mai vulnerabile la curentii de vant decat avioanele, care absorb mult mai bine turbulentele atmosferice. Acum, inginerii ONERA incearca sa inteleaga mai bine constrangerile (curentii turbionari si alte turbulente) la care sunt supuse micile UAV-uri. Pentru a-si indeplini obiectivul, ei fac teste si simulari in tunelul aerodinamic. Concluziile sunt uimitoare: desi multi cercetatori au optat pentru sistemele de propulsie, o solutie poate si mai viabila ar fi sa se inspire din natura, de la pasari sau insecte. „Aripile batante sau vibrante nu sunt un concept stupid. Avionul este ridicat cu ajutorul vitezei de propulsare, dar falfaitul aripilor ar fi cel putin la fel de bun. Din pacate, este greu sa ajungem la astfel de sisteme, pentru ca miscarile respective sunt greu de reprodus“, spune Fort.

Alt aspect problematic este energia. Bateriile litiu-ion disponibile in ziua de azi alimenteaza un UAV pana la aproximativ zece minute, asa ca spe­cia­listii studiaza in paralel alte surse de energie, cum ar fi produsele pe­tro­liere si pilele fotovoltaice. Unele UAV-uri vor fi probabil controlate de la distanta, dar altele vor patrula nea­sis­ta­te, fiind in prealabil progra­mate. Cercetatori ai CNRS au proiectat deja un robot capabil sa evite obstacolele. Sistemul de ghidare al acestuia a fost inspirat de ochiul mustelor. „Octave este un minielicop­ter echipat cu o camera. Ea e conecta­ta la un creier electronic care masoara diferentele de viteza in functie de datele mediului inconjurator. De pilda, cand viteza creste, elicopterul se indeparteaza de perete. Cu alte cuvinte, e ca si atunci cand mergi cu masina pe un drum flancat de copaci. Cand ochiul perce­pe o accelerare a succesiunii copacilor, inseamna ca ne apropiem de ei. Acest lucru declan­seaza o reactie. Tragem de volan ca sa-i evitam“, lamureste Nicholas Franceschini, seful echipei CNRS care studiaza miscarea si per­cep­tia. Inginerii trec peste probleme si raman optimisti. „Nu suntem departe de realizarea unui UAV miniatural operational. Miniaturizarea unor componente principale este deja satisfacatoare. Exista camere de 0,5 g, iar dezvoltarea materialelor ultrausoa­re si ultrarezistente este promitatoare. Dupa parerea mea, un model, sau cel putin o jucarie, va fi produs in urmatorii zece ani“, spune Jaques Fort. Ce fel de jucarie? Una in mod sigur periculoasa.

Foto: Hubert Raguet/Light Mediation

FACTS


Avantajele fratelui mai mic
Micro-UAV-urile au aparut tot pentru dotarea armatei americane. Desi de dimensiuni reduse, ele sunt indeajuns de mari pentru a fi detectate si atacate de antiaeriana. La fel, pot fi doborate de avioanele militare cu pilot, deoarece nu sunt programate sa aplice tehnici de lupta aer-aer si astfel devin foarte vulnerabile. Micro- sau mini-UAV-urile sunt mult prea mici ca sa poata fi reperate de un radar si tot datorita dimensiunilor sunt extrem de silentioase. Nu pot fi trimise in misiuni de lunga durata din lipsa unei solutii eficiente de propulsare. Alt dezavantaj este imposibilitatea de a fi inzestrate cu armament, fapt ce le „condamna“ la statutul de echipamente de recunoastere. Se pot dovedi extrem de eficiente in situatiile de lupta din orase, pentru a identifica in prealabil capcanele intinse de inamici.



Aplicatii ale UAV
Aparat de zbor fara pilot la bord, UAV-ul este utilizat in scopuri militare, pentru misiuni de recunoastere si atac. Acronimul apare in unele cazuri ca UAVS (Unmanned Aircraft Vehicle System), in timp ce USA Federal Aviation Administration a adoptat numele generic de UAS (Unmanned Aircraft System), pentru a sublinia faptul ca aceste aparate nu sunt simple avioane, ci sisteme care includ si alte tehnologii, de pilda o statie terestra care sa le monitorizeze misiunea.

Primul UAV s-a numit Hewitt-Sperry Automatic Airplane si a fost conceput pe la sfarsitul primului Razboi Mondial, dar abia in timpul celui de-al doilea Razboi a fost perfectionat si utilizat eficient. Era un fel de racheta lansata de la sol, care servea, la propriu, drept carne de tun pentru fortele antiaeriene. Istoria moderna a UAV-urilor a debutat insa abia in anii ’90, cand acestea au inceput sa fie trimise in misiuni de recunoastere. In 1994, s-a trecut la productia primului UAV american inzestrat cu armament (rachete aer-sol AGM-114 Hellfire), botezat MQ-1 Predator, care avea misiunea de a bombarda tinte aflate la sol. Un UAV inzestrat cu arme poarta numele de Unmanned Combat Air Vehicle (UCAV). Alte aplicatii ale UAV-urilor: misiunile de cautare si salvare a persoanelor disparute.

Tag-uri: UAV