Prima pagină Lumea digitala

Cyber-Societatea

Marc Ulieriu | 09.14.2007 | ● Vizualizări: 234
Cyber-Societatea     Cyber-Societatea + zoom
Galerie foto (3)

Conceptul de cyborg (cybernetic organism) este strans legat de cel de cibernetica, un domeniu de cercetare si teorie definit in 1948 de Norbert Wiener ca ocupandu-se cu exercitarea controlului si gasirea proprietatilor definitorii ale sistemelor complexe.

Desi Wiener a conceput cibernetica drept o stiinta ce se aplica atat sistemelor mecanice, cat si celor vii, el nu a explorat posibilitatea unei jonctiuni intre o masina si un organism viu. Acest lucru se va produce abia in 1960, cand doi cercetatori – Manfred Clynes si Nathan Kline – au raspuns provocarii NASA de a gasi solutia viabila pentru calatoriile spatiale, inventand termenul de cyborg, care, in momentul aparitiei, insemna un astronaut uman dotat cu un sistem homeostatic (homeostaza – proprietatea corpurilor de a-si pastra neschimbate variabilele initiale).

A fi sau a nu fi cyborg Cyborgii nu urmau sa devina doar niste astronauti cu atentia sporita, metabolismul mai rezistent si un control desavarsit asupra functiilor si energiilor corpului omenesc, ci adevarati supraoameni, intrucat „calitatea de cyborg le-ar fi oferit o dimensiune noua, mai cuprin­zatoare, asupra spiritului uman.” Din perspectiva biologica, atat constiinta, cat si cultura sunt produse ale siste­mului nervos. De aceea, analiza impactului tehnologiei asupra structurii si functiilor mintii si corpului uman a trezit in randul cercetatorilor vii controverse, legate de faptul ca un cyborg nu poate fi conceput fara a se fi rezolvat problema interfetei om-masina, destul de dificila cand e vorba de inlocuirea anumitor organe sau membre cu proteze artificiale si foarte complicata cand presupune o interfata directa creier-computer.

Constiinta si cultura unui cyborg, argumenteaza unii cercetatori, nu sunt si nu vor fi vreodata simple operatiuni de descarcare a constiintei umane dintr-un creier intr-un sistem cibernetic. In timp ce sistemele cibernetice sunt caracterizate de liniaritate (relatia dintre variabilele relevante este stabila, relatia cauza-efect este predictibila, iar un asemenea sistem raspunde intr-o maniera proportionala cu schimbarile care intervin in interiorul sau), constiinta umana este neliniara (are o dinamica disproportionata in raport cu sti­mulii exteriori si e impredictibila). De aceea, ingemanarea om-masina nu ar putea naste, din perspectiva biologica, decat fie un robot care sa imite la perfectie comportamentul uman, fie un om care, in ciuda protezelor componente, sa-si pastreze nealterat sistemul nervos.

Or, nici unul, nici celalalt nu ar fi veritabili cyborgi… Revolutia industriala a inlocuit munca umana cu munca masinii, iar revolutia cibernetica a substituit factorii de decizie umani cu inteligenta artificiala. Totusi, nu in acelasi fel s-au petrecut lucrurile cu corpul si constiinta umane. Servomotoarele, grefele, vocea sintetica, simturile electronice, organele artificiale, procesele biochimice sau microcipurile in creier, specifice experimentelor teoretice de tip cyborg, nu au inlocuit intr-o proportie semnificativa componentele corpului omenesc. A deveni cyborg presupune, in ultima instanta, un proces de transformare ireversibila a corpului uman si, totodata, a constiintei.

A fi cyborg inseamna ca, de fiecare data cand corpul uman natural iti limiteaza accesul la o experienta superioara, sa-ti ajustezi si creezi tehnic conditiile si componentele necesare pentru a atinge acea experienta. Patru stadii de evolutie a cyborgilor

STADIUL 1.
Cyborgul este echivalentul unei unelte primitive, iar a fi cyborg presupune extinderea/inlocuirea externa a mainii, de exemplu, cu un ciocan sau cu un cutit. Procesul de inlocuire vizeaza inlaturarea anumitor parti din schelet si punerea in locul lor a unor grefe artificiale. Astfel, piciorul de lemn sau mana-carlig, ca proteze artificiale, reprezinta primele etape ale transformarii omului in cyborg. In acest stadiu, portiuni din sistemul nervos sunt eliminate o data cu membrele amputate.

 
STADIUL 2.
Cyborgul este construit prin inlocuirea siste­mului osos si a celui loco­motor.
Acest stadiu e echivalent cu inlocuirea muschilor cu motoare. Mainii, de exemplu, ii ia locul o masina mobila, manipulata de un servomecanism care reproduce miscarea diverselor grupe de muschi; inima e inlocuita de o valva artificiala; ochii – cu cristale mecanice. Asemenea mecanisme depind, insa, de existenta unui sistem neuromuscular intact, care sa le controleze.

STADIUL 3.
Penetrarea tehnica atinge sistemul nervos, iar structura acestuia este schimbata in mai multe sisteme periferice, autonome, care se ocupa, fiecare in parte, de un proces intern. Acest stadiu este echivalent cu sistemele simple de reglare si control utilizate deja pe scara larga – de exemplu, un termostat care controleaza temperatura dintr-o termocentrala. Clynes si Kline au gasit, la nivel teoretic, rezolvarea problemei calatoriei spatiale in experimente cyborg de stadiul 3, care nici astazi nu pot fi realizate practic, din pricina inexistentei unei tehnologii adecvate.

Exemple fictive de cyborgi in acest stadiu sunt celebrele personaje bionice din benzile desenate realizate in a doua jumatate a secolului XX.

STADIUL 4.
Cyborgul este dotat cu un sistem nervos propriu. Acest stadiu echivaleaza cu inlocuirea creierului uman cu computere de mare putere. Aflat, astazi, abia la inceputurile cercetarii teoretice, stadiul 4 ar presupune structuri mediatoare intre organismul viu (marcat de emotii, imaginatie, intuitie, perceptie si ratiune) si organismul mecanic (marcat de logica liniara). Totodata, aceste structuri mediatoare ar impune stabilirea unor prioritati intre impulsurile organice si ratiunea mecanica. Unii cercetatori considera ca stadiul 4 va produce si un nou tip de constiinta, care se va situa dincolo de distinctia liniar/neliniar ce separa astazi omul de masina.

Omul multimedia
In august 1998, un cip de silicon a fost implantat in bratul drept al profesorului Kevin Warwick de la Departamentul de Cibernetica al Universitatii Reading, de langa Londra. Implantul monitoriza activitatea profesorului, cat timp acesta se afla in incinta laboratorului de cibernetica; prin intermediul unor unde radio, cipul transmitea semnale catre un computer programat sa raspunda actiunilor lui Warwick.

La intrarea principala, o voce artificiala operata de computer il intampina cu „Buna ziua!”, apoi ordinatorul urmarea deplasarea profesorului si, in functie de pozitia acestuia, ii deschidea usile, aprindea ori stingea luminile. Scopul acestui experiment a fost sa se descopere daca diverse informatii pot fi transmise spre sau dinspre implant. Testul, care a durat noua zile si a fost o reusita, a demons­trat ca principiile care stau in spatele ciberneticii pot fi aplicate si in viata de zi cu zi. Cu alte cuvinte, ca cyborgii sunt posibili.

In martie 2002, Kevin Warwick si-a implantat un cip de silicon in mana dreapta. Acesta citea semnalele electrice transmise de nervii profesorului si raporta informatiile unui computer, stabilind astfel legatura om-masina. Computerul receptiona informatia si avea capacitatea de a-i transmite, la randul sau, comenzi directe lui Warwick – de exemplu, sa-si miste degetul aratator. De asemenea, pe baza informatiilor primite, computerul a compus o serie noua de perceptii, pe care le-a transmis mainii lui Warwick. Masina mai avea puterea de a interpreta sentimentele profesorului si de a-i comunica o stare generala de bine – retransmitand semnale electrice inregistrate de Warwick anterior – ori de cate ori acesta se simtea rau.
 
In iunie 2002, Irena, sotia profesorului, s-a alaturat experimentului, implantandu-si un cip de silicon identic in mana dreapta. Cei doi au fost capabili sa-si transmita, prin intermediul computerului care-i lega, mesaje subtile prin propriile sisteme nervoase. De asemenea, fiecare a perceput franturi din emotiile, starile si gandurile celuilalt. Warwick crede ca avem toate sansele sa evoluam intr-o comunitate de cyborgi – „sa legam oamenii intre ei cu implanturi, prin intermediul unor masini superinteligente, pare un progres natural care va crea, de fapt, superoamenii anuntati de Clynes si Kline”, sustine profesorul britanic. Cele trei experimente revolutionare realizate de Warwick au demonstrat nu numai ca tehnologia cyborg este extrem de simplu de aplicat, ci si ca – prin intermediul ei – vom putea ajunge, intr-un viitor nu foarte indepartat, la diverse abilitati si senzatii total noi, necunoscute, care vor schimba radical modul cum vom percepe lumea.

Astfel, devine din ce in ce mai plauzibila ipoteza ca oamenii vor comunica unii cu altii prin intermediul gandurilor, ca fiecare va putea sa-si faca un upgrade la propria inteligenta, ca vom fi capabili sa calatorim intr-o secunda in vacante exotice, descarcandu-le pur si simplu din computere direct in sistemul nervos. Omul viitorului este, in viziunea lui Warwick si Hawking, un om multimedia care va trai intr-o cybercomunitate, adica un om capabil sa comunice si sa-si impartaseasca personalitatea si experientele oricand si cu oricine doreste, un om care va avea la dispozitie permanent Internetul si posturile de radio si televiziune, pentru ca va fi direct conectat la ele, un om care isi va trai intreaga viata la granita dintre realitate si virtual. Si granita aceasta se ingusteaza, pe zi ce trece.

Foto: Guliver/Science Photo Library, MovieWeb

FACTS


„Daca nu facem nimic, in curand societatea omeneasca va fi dominata de masini super­inteligente care vor controla totul. O alternativa la acest viitor ar fi ca oamenii sa ramana sub control – chiar daca asta inseamna sa devina cyborgi.” Stephen Hawking, fizician

„M-am nascut om, insa acest fapt este doar un accident al destinului. O conditie arbitrara a spatiului si timpului. Cred, insa, ca am puterea de a ma schimba. De a deveni altceva, mai bun…” Kevin Warwick, cibernetician
 

Tag-uri: Cyber | cibernetica | cyborg