Home » Maratoanele Descopera » Case de poveste » Casa Nenciu şi istoria tumultoasă a femeilor ce au deţinut-o. Una dintre ele a devenit principesă, iar a doua crea ”vâlvă” printre bărbaţi

Casa Nenciu şi istoria tumultoasă a femeilor ce au deţinut-o. Una dintre ele a devenit principesă, iar a doua crea ”vâlvă” printre bărbaţi

Oana Bujor

Publicat: 24.09.2018

Share:

La numărul 194, pe Calea Victoriei din Capitală, regăsim Casa Nenciu, construită în prima jumătate a secolului XIX. Importanţa istorică a imobilului este dată atât de vechimea sa, cât şi de personajele ce au deţinut-o de-a lungul anilor.

Construită în stil neoclasic francez, casa a fost deţinută iniţial de paharnicul Manolache Faca. Numele complet al locuinţei „Faca-Trubeţkoi-Nenciu” este conferit de către familiile ce au deţinut-o. Aşadar, după paharnicul Faca, imobilul este achiziţionat în 1840 de către Cleopatra Trubeţkoi, fiica marelui ban Constantin Ghica şi a Ruxandrei Cantacuzino.

Femeia devine primul proprietar marcant al locuinţei ce îi oferă şi o valoarea istorică prin prisma personalităţilor vremii ce i-au trecut pragul. Istoricul Paul D. Popescu spunea despre tânăra boieroaică, în cadrul unuia dintre studiile sale, că „s-a implicat în viaţa socială şi mondenă a epocii, depăşind cu seninătate şi aplomb multe din prejudecăţile vremii şi ale clasei din care făcea parte, cu privire la locul şi rolul femeii în societate“.

Şi-a făcut debutul în societate în anii 1817-1818, devenind rapid o prezenţă constantă în saloanele vremii, la Bucureşti sau vara la Băicoi. Unul dintre „prietenii” apropiaţi ai boieroaicei era Alexandru Ghica, unchiul ei, cu care se zvoneşte că ar fi avut un copil, pe Zinca. Copilul este dat spre adopţie Elenei Urziceanu, o boieroaică săracă, iar Cleopatra devine naşa fetiţei. În cercurile în care se învârtea Cleopatra se spunea că Biserica nu a permis căsătoria femeii cu Alexandru Ghica, fiind considerată incestuoasă, deşi tatăl Cleopatrei şi Alexandru erau fraţi vitregi.

Căsătoria cu nepotul ţarului Nicolae I

Pe când avea 26 de ani, femeia îl întâlneşte pe prinţul Serghei Trubeţkoi, nepotul ţarului Nicolae I, ce ajunsese în ţară în perioada în care Principatele au fost ocupate de armatele ruseşti. Bărbatul era cu 10 ani mai mare decât Cleopatra, era chipeş, elegant şi bogat. La câteva zile după ce s-au întâlnit, bărbatul a cerut-o în căsătorie pe Cleopatra, iar nunta celor doi a fost făcută la Băicoi. Căsătoria lor a durat doar câteva luni, în timpul asediului Brăilei, Trubeţkoi este ucis pe câmpul de luptă. Din căsătoria celor doi ar fi rezultat o fată, Agafokleya, ce a murit în 1905 fără a lăsa urmaşi. După moartea lui Serghei, femeia poartă cu mândrie până la sfârşitul vieţii titlul de principesă, petrece câţiva ani în Sank Petersburg şi prin mai multe oraşe germane din Europa. În cele din urmă se reîntoarce la Bucureşti în casa de pe Calea Victoriei. Casa intră în istorie prin faptul că marele Franz Liszt a fost găzduit aici în perioada în care a susţinut trei concerte la Bucureşti.

În prezent, în Casa Nenciu se află Autoritatea Naţională pentru Persoane cu Dizabilităţi / Credit foto: Marian Ilie, Mediafax FOTO

Nyka Nenciu, mai aventuroasă decât Cleopatra Trubeţkoi

După moartea Cleopatrei Trubeţkoi din 1880, casa este cumpărată de către negustorul craiovean Zaharia Nenciu. Bărbatul îi oferă locuinţa fiicei sale Nyka Nenciu, al doilea personaj marcant din istoria casei. Asemănător cu Cleopatra, însă după cum scriu unii istorici cu o viaţă mult mai scandaloasă, Nika reuşeşte să cucerească Bucureştiul. Deşi se spune că a fost căsătorită de cel puţin trei ori, unul dintre soţi fiind avocatului Petrache Grădişteanu, femeia ar fi avut nenumărate aventuri.

Balurile din acele vremuri nu erau nici pe departe plictisitoare, la ele erau prezente şi cupluri care nu cunoşteau dansurile din înalta societate. O întâmplare amuzantă care a pornit de la un dans, la unul dintre balurile de atunci, în care este implicat soţul tinerei Nyka Nenciu, este amintită în cartea lui Constantin Argetoianu, „Memorii. Pentru cei de maine, amintiri din vremea celor de ieri” (Humanitas, 1997). „Mareşalul Curţii, George Filipescu, avea uneori de furcă în această privinţă, şi certurile mergeau uneori până la dueluri. Ţin minte vâlva enormă pe care a facut-o incidentul dintre mareşalul şi Petrache Grădişteanu, soţ încornorat, dar boier de viţă veche şi cel mai strălucit avocat de pe timpul său”.

Un alt eveniment extrem de important pentru personajele mondene de la sfârşitul secolului XIX era reprezentat de ieşirile pe Şoseaua Kiseleff. Lumea aleasă se întâlnea în acest loc pentru a-şi etala trăsurile aduse din străinătate, iar Nika era nelipsită, căptuşeala landoului în care mergea fiind schimbată în fiecare dimineaţă pentru a se asorta cu rochia sa. Devine rapid o emblemă a eleganţei şi modei vremii. Diplomatul Gheorghe Crutzescu povestea, în cartea sa „Podul Mogoşoaiei. Povestea unei străzi”, că ”Nyka avea nu numai cingătoarea muscalului asortată cu culoarea rochiei pe care o purta, dar şi căptuşeala trăsurii“

Urmele trecerii familiei Nenciu se pot observa şi prezent pe frontonul Casei Nenciu prin prisma literei N ce se regăseşte şi pe poarta locuinţei. După moartea Nykăi, locul devine sediul Asistenţei Sociale, apoi găzduieşte instituţii ale Academiei, iar în prezent în clădire se află sediul Autorităţii Naţionale pentru Persoane cu Dizabilităţi.

În anul sărbătoririi Centenarului Marii Uniri, Descopera.ro te invită să cunoşti, prin intermediul campaniei „Case de poveste”, istoria unor clădiri impresionante şi a oamenilor ei.